Carmen Pricop

Articole postate de Carmen Pricop

  • Lănţişorul de argint (2)... 515

    Povestea incepe aiciÎntr-o clipă vampirul dispare în noapte,iar liniştea, parcă, se umple de şoaptece îmbie şi-alungă, înspăimântă şi-alină,dezrobesc şi înlănţuie vinovat, fără vină.E târziu şi pe-alei, în grădina iubiriiluminează doar luna cărări amăgirii.În inima fetei tronează-ndoiala.I-e fierbinte în suflet şi-o cuprinde răceala.Atâta plăcere îi fusese promisăde la primul sărut! Speranţa ucisăîi întunecă visuri ce abia se-nfiripă,îi seceră zbo

    Citește mai departe

  • Realităţi paralele... 482

    Am trăit realităţi paralele.Un zid invizibil ridicat între ele.Eu de o parte, tu de cealaltă.Eu noaptea pe întuneric la lumina lămpii şi uneori la lumina unui hohot de râs. Tu pe întuneric cu becul aprins.Eu înfofolită cu zece cojoace şi cu o carte scânteie.Tu lângă foc şi cu Scânteia în mână.Eu cu raţia, tu cu îmbuibarea.Amândoi cu pumnul în gură, eu cu durere, tu cu plecăciune adâncă în fața lui.Trăim realităţi paralele.Un zid invizibil ne desparte.Din când în când luăm pietre din el şi le facem cuvinte de ocară. Le aruncăm după pricepere. Eu cu durere, când nu le mai pot purta. Tu

    Citește mai departe

  • Lănţişorul de argint (1)... 475

    Soarele cerne printre nori vioriiumbre prelungi pe-alei triste, pustii,vântul alintă, frunze şoptesc,de neînţeles, un secret nelumesc.Ea păşeşte alene printre umbrele dese,vântul prin plete tandru-i se ţese,în privire-i sticleşte o urmă de teamă,dar iubirea-i ispita ce-o leagă şi-o cheamă.În noaptea adâncă, cu surâsul pe gură,cu ochii arzători, cu vorbe ce fură suflarea oricui le-ascultă, le soarbe,mângâieri pricepute şi dorinţe vii, oarbe,el o aşteaptă ca pe stropul de ploaie,însetat de lumina din cosiţa-i bălaie,de căl

    Citește mai departe

  • Mărturisire... 456

    Visând mi-am înşelat neîmplinireaşi lacrimi mi-am uscat pe faţă.Cu glas micuţ mi-am povestit închipuirea,cu sufletul lihnit, rătăcitor prin ceaţă.Apoi m-am ghemuit în mine cu mâniefiindcă visul îmi era atât, numai un vis,împachetat, legat cu şnur într-o cutiede întuneric şi de frig... Un vis ucis.Şi m-am certat cu lumea şi cu mine,m-am împăcat cu lumea uneori,pe mine m-am lăsat să-mi fie binede la apus până la primii zori.Dar când se face dimineaţa zarea albăpână-n adânc de suflet sterp, flămând,

    Citește mai departe

  • Minte de copil... 428

    Minunea cea strălucitoare a coborât din cer.Stele in zbor s-au împletit în dansul efemer.Apoi, atent îmbrăţisate, acoperă pământul.Le spulberă şi le desparte, încrâncenat, doar vântul.Minunea fragedă şi rece a invadat văzduhulşi cotropeşte cu pasiune şi inima, şi duhul.De-aceea stau uimită-n geam ca-n anul de demultcând m-am pierdut întâi şi-ntâi în astfel de tumult.Credeam, cu mintea de copil, că stelele în zborau în baghet

    Citește mai departe

  • Mai aproape de pol... 416

    Călătorea prin viaţă - prin lunci, prin văi adâncişi cucerise munţi, urcând semeţ pe stânci.Oraşe mari şi mici, sate uitate-n vremeîncă-i ştiau de paşi. Şi, fără a se teme,trecuse prin deşert - al inimii şi-al minţii -şi întâlnise oameni. În pragul neputinţei,l-au ridicat din nou şi drumului l-au datca să-l supună iar sub mersu-i apăsat.Îl mistuia o sete. Mereu mai nesătul,nu se putea opri. Nu îi erau destul din zare până-n zare pământul şi nici marea.Îl mistuia o sete şi-l înghiţea cărarea.Până când, obosit, pe un peron de gară a ridicat din praf, stricată şi bizară,o antică busolă c-un ac ce

    Citește mai departe

  • Visul perfect... 441

    Nu m-ai iubit.Sau poate m-ai iubit, dar nu destul. Uitate-s lacrimi şi uitat mi-e dorul.M-am amăgitcu patimă şi suflet nesătul c-ai să-mi rămâi, că ai să-mi calci pridvorul.Nu mi-ai rămas.De fapt nici n-ai venit de tot.Aveai mereu bagajul gata de plecare.Numai un pasmai trebuia. În gânduri un complotţi se ţesea tăcut şi îndemna la ezitare.Fără să vrei, în urmă ai lăsat, pierdut în timp, un dar.Tu n-ai ştiut şi nici eu n-am băgat de seamă.Nu, nu cercei, nici luna, darul de poveste cel mai rar,nici coliere, ori vreo poză-n ramă.Nebănuit,mult mai de preţ, cu miezul în iubi

    Citește mai departe

  • Dansând cu ielele... 441

    Într-o lume nebună sub clarul de lună, sub roată de stele, învârtiri efemere cu paşii uşori pe fuioare de nori -nesfârşite păcate -par din timp destrămate. Măiastră cântare şi-un potop de ninsoare învelesc trupuri nude de iele zălude. Le îmbracă-n vârtejuri împletite în vrejuri, unduiri graţioase, mlădieri tumultuoase ce îmbie şi cheamă pe cei fără teamă. I-amăgesc şi îi leagă şi mintea întreagă le-o fură pe-o noapte c-un murmur de şoapte. O vrajă nebună sub clarul de lună îi prinde în dans, îi învârte-n balans între lumi neştiu

    Citește mai departe

  • Sfâşierea măştii... 446

    Să te împrăştii in cuvinte până ce simţi că te-ai pierdutşi-apoi să îţi aduci aminte că litera ce te-a durut ţi-era adânc înfiptă-n talpă sau ţi se strecura prin vene. Cuvintele nu pot să-nceapă dacă nu-ţi sunt înscrise-n gene. Şi dacă dor e fiindcă dorul de tot ce poţi cuprinde-n ele îi umple inimii ulciorulşi-n minte îţi aprinde stele. Când adevărul ţi-l împrăştii prin lume-n vorbele cu miez e sfâşierea ta şi-a măştii, urmând un dor nestins şi-un crez.(2017)Cuvinte stârnite de

    Citește mai departe

  • Clepsidra timpului... 471

    Ador misterul, durerea îmi displace.Splendoarea lumii sub linţoliul argintiu,cu farmec imposibil, curios mă facesă tac, să cuget, să mă pierd, să fiu.În drumul unui bob de timp, cădere prin leica de cristal cu două sensuri,e şi necunoscut, e şi durere -un univers pierdut în alte universuri:un fir de praf neînsemnat pe harta vremii,un strop de frumuseţe sau o pată,răscruce de destin cu umbre miisau doar o

    Citește mai departe

  • Vremea spovedaniilor... 254

    Pare să fi venit vremea spovedaniilor despre blogărit prin colţişorul de lume virtuală în care mă învârt eu. Şi mi-a venit şi mie cheful să mă spovedesc. Nu că aş fi păcătuit cu ceva, ci doar ca să-mi descarc o desagă de gânduri stârnite de articolele Adrianei şi Matildei. Din când în când obosesc... sau mă fură un val şi-mi poartă gândurile departe, pune stăpânire pe ele, iar eu mă las în voia lui pentru o săptămână, două, şi dispar. Uneori mai scriu printre picături, alteori nu. Uneori vă citesc. Nu comentez şi nu răspund la comentarii aproape deloc. Şi am mustrări de conştiinţă. Poate n-ar trebui să am. Sunt gândurile mele, e timpul meu... Dar am. Mi se pare că înşel aşteptări, că-mi încalc promisiuni făcute în primul rând mie.

    Citește mai departe

  • 10 000... 287

    Nu mi-am sărbătorit niciodată blogurile, nici Blogul cu poezele, apărut în 2009, cu puţin înainte de Crăciun, nici acest blog, nu secundar, ci mai mult accesoriu, despre care am constatat cu surprindere că a împlinit patru ani la începutul lunii iunie. Şi nici acum n-am intenţia să-l celebrez. Am, însă, de sărbătorit o poezie care a adunat 10 000 de vizualizări, o poezie care are de acum în spate o mică poveste şi despre care cred şi sper că mai are încă de călătorit prin suflete. Am scris-o în mai 2011 pentru un concurs organizat d

    Citește mai departe

  • Ca o punte peste ape tulburi - Bridge Over Troubled Waters 255

    Când ţi-e greu şi te simţi neînsemnată, când lacrimi ochii ţi-i scaldă am să ţi le usuc eu. Îţi sunt alături când vremea îţi e împotrivă şi prietenii te lasă în derivă, ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Când viaţa te doboară, când eşti de pripas şi noaptea coboară eu n-am să te las. Am să te prind când neguri te cuprind şi dureri te înconjoară, ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Fată de Argint, străbate, treci peste toate... Vremea-i a ta, fă-ţi visurile adevărate... Priveşte-le strălucirea... Un prieten de-ai vr

    Citește mai departe

  • Pururea tânăr (Forever Young)... 246

    Să dansăm cu stil, să dansăm un timp... Raiul poate aştepta, cerul numai îl privim. Sperând ce-i mai bun, aşteptăm ce-i mai rău. Ai să ne arunci sau nu în hău? Lasă-ne să murim tineri sau lasă-ne să trăim o veşnicie. Nu-i a noastră puterea, dar nu spunem niciodată nicicând. Jucându-ne în groapa cu nisip, viaţa e-o scurtă călătorie, Muzica-i pentru omul plângând. Poţi să-ţi închipui cum e cursa câştigătoare? Întoarce feţele noastre strălucitoare către soare Ne slăvim conducătorii într-un glas comun. Muzica-i cântată de nebun. Pururea tânăr Vreau să rămân pururea tânăr Chiar vrei să trăieşti pentru totdeauna? O veşnicie şi încă una. Unii sunt ca apa, alţii ard sub

    Citește mai departe

  • Obsesie sau pasiune?... 245

    Am pasiuni. Unii le-ar spune obsesii. Pentru că mă acaparează, pentru că mă mână, pentru că mă absorb, pentru că mă definesc. Sunt pasiuni care mi s-au strecurat în suflet încetul cu încetul, altele care s-au declanşat brusc şi pot spune cu precizie data la care s-a întâmplat aceasta. Toate au un numitor comun. Cu cât mă scufund mai adânc în ele, cu cât le cunosc mai bine, întorcându-le privirii faţetă cu faţetă şi apoi sâmbure cu sâmbure, cu atât mi-s mai dragi şi cu atât mai greu de lepădat. Aş putea să vorbesc ceasuri întregi despre ele, dar aş plictisi. Degeaba aş povesti despre o

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile