Carmen Pricop

Articole postate de Carmen Pricop

  • Buzunare... 313

    Când lumea o măsori prin propriul buzunarîngust îți pare totul și cauți în zadarde vreo doi bani spoială, și tot de-atâta - minte,că și ea se subție fără învățămintece vin din perspective morale, largi și care,oricât ai insista, nu intră-n buzunare.Și-atunci nu vezi gunoiul (moral și cel din groapă)crescând până când lumea nu poate să-l încapă,că-n buzunar e strâmt și banii n-au miros.În loc să strângi gunoiul, tu îl arunci pe josca să n-atârne greu, să fie loc destulîn buzunarul tău de-un chior, tot nesătul.

    Citește mai departe

  • Incandescenţe XX... 286

    Roua inimii Dăruind adunimănunchiuri de surâsuri.Suflet curcubeu....

    Citește mai departe

  • Confesiune... 276

    Mărturisesc curat că nu îmi e acasăîn lumea asta care poate a fost frumoasăcândva, dar simt cum vine romantica minciunăși-mi dă furiș târcoale și-mi spune că-s nebună.Atâta strâmbătate senin mă înconjoarăcă-mi vine să aduc ciocan și nicovalănu ca s-o-ndrept pe ea, nici să mă strâmb pe mine,ci să stâlcesc ceva arginți ce doar ruinelăsatu-ne-au în urmă după ce au orbitcu strălucirea lor pe cine-au nimerit.Poate că-s demodată și poate n

    Citește mai departe

  • Adevăru-i părere, din iluzii încep adevăr... 264

    Penelul pe pânză aprinde culoare spre zare.Se aruncă un pod ca un fald de mătase de soaredinspre el către cer după cernerea blândă de apă,cu dorul hai-hui depărtarea cea vastă s-o-nceapă.Cu dalta un semn deschide în spațiu hotare.Lumină și umbră dansează-mpletit cu ardoare.Ochiul buimac, rătăcit printre formele viialintă mirat tăceri niciodată pustii.Cuvintele cer înalt și cădere în sine,creând dependență-ntre ele și fulgere plinede jindul furtunii la lutul c

    Citește mai departe

  • Spirale... 271

    Un cerc perfect din firele de viațăcuprinde, strânge, apără și leagă.Și perfecțiunea lui e ca un văl pe față.De-l rup și trag de-un capăt găsesc o lume-ntreagăprintr-un culoar îngust rotindu-se spre zare.Spiralele ni-s unora menire și chemare.Strigăm din toți rărunchii,și am aprins cuvinte,ni s-au tocit genunchiide-atâta rugăminte;chemăm și nu ne-ascultăsau nu ne înțeleg...Spirala e prea multă,iar cercul li-i întregși-i strâmt, fără speranță,cu orizontul orb.Țes firele de viațăîn cercuri care sorbși seacă de putere,

    Citește mai departe

  • Incandescențe XIX... 257

    Emoții Zvâcnesc din coconhohote de mătasespre zări aurii. Timp Fire de viață...

    Citește mai departe

  • E omul timp?... 258

    Motto: Ana-Veronica Mircea ...

    Citește mai departe

  • De zece ani împreună... 276

    Zece clipe de uimiresau minute de-amăgire,zece ore de-alergare,zece zile de visare,zece săptămâni de soare,zece luni de încântare,zece ani de poezie,pâlpâire mereu viedăruindu-se întreagăgândurile le dezleagă,inimile le adunăîmpreună...(2019)Mulțumesc pentru fiecare clipă în care mi-ați fost inspirație și respirație, ticăit de ceas și bătaie de inimă, sămânță de gând și intensă emoție în cei zece ani de vers împărtășit între noi.

    Citește mai departe

  • Incandescențe XVIII... 265

    Sus Aripi ascuțitetăind pieziș văzduhul,muguri de codru. Jos Lăstari sub coasădăruind ...

    Citește mai departe

  • Când secundele încă aveau răbdare... 257

    Pe malul vieții, prin râuri de nisipcaut frânturi din umbra cu alt chipcare puteam să fiu dacă-mi era mai soare.Lutul din inimă spălat de nepăsareși scurs prin crăpături în urmă, în uitares-a prefăcut în timp pierdut în van.Secunde insolente stau după paravanla pândă și așteaptă potopul, revărsareade amintiri cu gust sărat ca mareaca să-și afirme răspicat mirareacă n-am ales tărâța de neghinăși nici pământul de pe rădăcină,că n-am știut ce e albastru și ce-i norș

    Citește mai departe

  • Sub clar de lună... 265

    Copii cu suflet aburind,visăm și azi sub clar de lunăcă lumea încă ne e bună,visăm cu-atâta dor și jind...Visul din lună se întindeînspre pământul ce ni-i miez,un carusel de-argint, un crezcă mai putem cu el cuprindenemarginirea tinereții,uimirile care ne-au fostizvor de drumuri și de rost,cânt și poveste-n zarea vieții.Ne fulgeră o stea-n cădereși blând ne umple o dorințăsă scuturăm de nep

    Citește mai departe

  • Rapsodii de suflet... 311

    La ceainăria de la stradăîmbie cu arome-amareaburi prelinși dintr-o licoareși prefăcuți subit în nadă.Prin vălul lor cel efemerse-nfățișează siluete:domni cu joben, doamne cochete,contururi stinse în eter.O divă cântă la pian,mângâie clapele în fugă,i-e trupul flacără și rugă,unduitor și diafan.Cu glas lasciv ca de sirenă,ca în legenda lui Ulise,intră în suflete și-n viseși-și face cuib, oglinzi și scenă.Cântecul crește-n cotropire -mare de sunet și

    Citește mai departe

  • Începe lumea de la capăt... 280

    Începe lumea de la capăt cu ochii proaspeți de copilși răzgândește-te oricând, oricât de des și de umil,căci gândul cel săpat în piatră e cum sunt pietrele de moarălegate strâns de vis, de-aripă și poate tot la fel să doară.Nu-i nici rușine, nici păcat să cauți poartă după poartădin miezul înnoit spre țel și, răzvrătit, să uiți de soartă,să te dezveți de tot învățul și să înveți altă cărarecare va fi numai un pas pe harta dorului de zare.Vor sta la pândă dogme reci în ochi ce-acuză fără milăș

    Citește mai departe

  • Cafeneaua de marți - Întâmplare cu final neașteptat 260

    E uimitor cât de mult ne poate schimba destinul ceva atât de simplu și de banal cum e un blog! Nu-mi aduc aminte ce m-o fi motivat în seara aceea de început de decembrie, acum aproape nouă ani, să mă înham la acest drum. Poate dorința de a împărtăși cu cei câțiva prieteni mult mai tineri decât mine pe care mi-i făcusem în lumea virtuală bruma de poezioare scrise mai toate când eram de vârsta lor... Poate... Eram încă timidă, stăpânită de o reticență aproape paralizantă. "Mi-am luat

    Citește mai departe

  • Bucurii de navetistă, toamna... 248

    ...

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile