Carmen Pricop

Articole postate de Carmen Pricop

  • Cartea sufletului... 195

    Mă destram în file cum se destramă toamna în foi. Ea poartă uneori pe copertă soarele, sleit de puteri, alteori niște nori în care lumina își face culcuș ca să aibă visătorii de unde s-o culeagă. Eu port cu încăpățânare în chip de copertă inima. Și mă tot destram, filă cu filă, tril cu tril, aripă cu aripă, speranță cu speranță. Mă urmăresc un timp în siaj, fluturi naivi așteptând un semn că încă îmi sunt de folos. Nu toți se pierd, nu

    Citește mai departe

  • Concis... și nu prea... 198

    Un menestrel ce poartă mască de bufonmergea pe-alee, prin grădină, spre palat, să întâlnească-n bal un sfetnic și-un baronîn timp ce-o intrigă de epocă l-a captivat.Povestea asta are-o continuarepe care nu v-o spun, căci nu o știu.De-ați auzit-o undeva, în lumea mare,aștept să mi-o șoptiți, iar eu s-o scriu.Aș inventa, ca altădată, istorii despre menestrei, dar

    Citește mai departe

  • Ilustrația prăfuită... 672

    Un văl de întuneric străpuns de pâlpâiride stele-ndepărtate i se-arăta-n fereastră.Un muc de lumânare cu flacără albastră zvârlea prin colțuri umbre cu iz de năluciri.Pe masă, printre file de vreme-ngălbenite,acoperită trist de praful nepăsării,purtând în ea sămânța eternă a visării, găsise-o poză veche cu margini zdrențuite.Din ea-l priveau sau din trecutu-i, poate,doi ochi adânci ca noaptea fără steleîn care se pierduse ca blestemat de ielecu zec

    Citește mai departe

  • Pânză de păianjen... 665

    Am scos din teacă un gând tăios. I-am tocit puțin vârful ca să aibă timp să-și atingă țintaînaintea durerii.I-am dat drumul fără grijă pe coama mâniei,înspumată ca valul pictat pe pânza aceea în care mi se îneacă toate corăbiilelângă malul speranței care e de obicei stâncos ca să țină piept furtunilor, precum și oricărui element naturalsau nu.De la o vreme nici corăbiile nu mai sunt ce erau.Acum călătoresc pe marea aceasta cu zarea din ce în ce mai aproapeîntr-o mașină de fierroas

    Citește mai departe

  • Scoică pustie... 560

    Mi-am construit o carapace,am oțelit-o cu dureri din amintirea care toarcece s-a-ntâmplat alaltăieri.Câteodată o deschidca pe un cufăr cu comoară.În ea nimicul face ridși încă poate să mă doară.Dar nu simt nici atât măcar în vremea care se repetăși sunt din ce în ce mai rar,și-s prea puțini cei ce regretă.Coajă cu luciu efemercu valvele strâns înnodateascunde-n ea nu un mister,ci stele stinse-n miez de noapte.(2017)

    Citește mai departe

  • Casa nălucii... 563

    Catifea imprimată cu flori stacojiipe alb de zăpadă imaculată, pufoasă, întinsă a lene pe divanul din casă,lumina filtrată prin perdele-auriiîn dungi ireale cu luciri de mătasă,păstăi de vanilie aşezate pe masărăsfirându-şi arome suave şi viiîn odaia în care amintirile-apasăîmbie la vis pe oricine îşi lasă la răscruce de dor fum de gânduri târzii.Pe divan o nălucă se răsfaţă-ntre perneînvelită în umbre ca-ntr-un voal enigmatic. Cu un glas tulburat ca un susur sălbatic,cu un râs copios ca

    Citește mai departe

  • Cuib cu mistere... 586

    Pe-o pagină albă, pustie ca lunacu carioca desenat-am o desagă.Ce-ascunde în ea îmi este totuna,căci, cuib cu mistere, mi-e dragă.Mistere minore pe care le-aş pierdeprin clipe ce-şi dau importanţă:firul de iarbă fraged şi verde,tăceri care nasc o speranţă,falanga cu scuturi din zâmbete caldeşi suliţi din vorbe-ascuţite,imprudenta zvâcnire de aripi nomadeşi lanţuri, zăvoare, cuţitestau în desagă-n dezordine-astralăca fire de praf ori de viaţă.Le scap de incendii, de moarte, de boală,de lacrimi, potop şi de cea

    Citește mai departe

  • Lănţişorul de argint... 560

    Soarele cerne printre nori vioriiumbre prelungi pe-alei triste, pustii,vântul alintă, frunze şoptesc,de neînţeles, un secret nelumesc.Ea păşeşte alene printre umbrele dese,vântul prin plete tandru-i se ţese,în privire-i sticleşte o urmă de teamă,dar iubirea-i ispita ce-o leagă şi-o cheamă.În noaptea adâncă, cu surâsul pe gură,cu ochii arzători, cu vorbe ce furăsuflarea oricui le-ascultă, le soarbe,mângâieri pricepute şi dorinţe vii, oarbe,el o aşteaptă ca pe stropul de ploaie,însetat de lumina din cosiţa-i bălaie,de căld

    Citește mai departe

  • Împărăţia... 540

    "The Kingdom" de Andrei Timofte (traducere) Departe, peste mări şi ţări s-a ridicat,întinsă şi semeaţă, o împărăţie,unde sălăşluiau cu fală şi mândriedoar cei ce-aveau sorginte la palat,un loc în care bogăţii se înmulţeau ca-n basm, cum n-a fost niciodată,un loc fără tristeţe, lacrimă ori pată, în care prinţi veneau pe lume şi creşteau.O copiliţă dulce cu un zâmbet mare,sosind la porţi într-o rochiţă stacojie,mirată, taina locului ar f

    Citește mai departe

  • Slalom printre poezele... 540

    Pe pârtia întrebărilor Vienelei. 1.Liber/ă prin viață sau răsfăţat/ă într-o colivie de aur? În seara căruntă Visul din nou mă inundă Şi-s liberă iar, oricând aş vrea, În mintea mea. 2.Zi sau noapte? Mă scutur de tine, rutină, Când

    Citește mai departe

  • Cu drag... 605

    Îmi înfăşor stări în inima ta caldă şi mi-e acasă.(2017)La mulţi ani, sora mea dragă! ...

    Citește mai departe

  • Amintire dintr-o sticlă de parfum... 607

    Era un miez de vară când paşii m-au purtatprintre grădini cu iarbă şi cu floripe-un drum de munte, într-o margine de sat.Era amiaza dulcilor fiori.Fâneţele purtau parfumuri în cosiţe şi se împodobiseră cu stele-n pâlcuri dese,cu clopoţei şi pentru rândunici - rochiţe,şi scânteioare, doar pentru prinţese.Fura parfumul şi-l ducea în lumevântul ce adia prin giuvaere.L-aş prinde într-un şip şi i-aş da numedin miezul verii - "Miez de miere".Şi l-aş purta cu mine peste iarnă,şi l-aş deschide lângă şemineu,m-ar ameţi dulceaţa lui în tainăşi-n suflet l

    Citește mai departe

  • Lănţişorul de argint (3)... 606

    Povestea incepe aiciSe ridică din pat, din cearşafuri boţite,cu mintea încă prinsă de dulcile ispite.Fiori de încântare şi, poate, şi de spaimă o scutură prelung. Apoi şoptit îngaimă:"Mi te-ai ascuns în suflet, tu, cel venit din umbră, tu, creatură-a nopţii, temută şi lugubră.Nu-mi eşti stăpân pe vise, îmi eşti cu mult mai mult,căci trează, ziua-ntreagă, glasul mereu ţi-ascult.Nu-i timp de dimineaţă până la înseraresă nu-mi răsune-n gând cuvintele

    Citește mai departe

  • Incandescenţe XVII... 492

    PerleNeciobite cadîn versul alb, măiastruperle de suflet. La o cana cu vin Cuprind lumina lacrimi pe buza cănii, umbre pe buze. ...

    Citește mai departe

  • Ploaie de mărgăritar... 473

    Curge uitarea,ploaie de mărgăritar,pe jalea lumii.***Se preling tăceri,ploaie de mărgăritar,peste uitare.***Răpăie gânduri,ploaie de mărgăritar,răscolind tăceri.***E jalea lumiiploaie de mărgăritar,potop prin gânduri.***Straturi de humă...Arar răsar amintiri...Mărgăritare.(2017)Acelaşi titlu,"Ploaie de mărgăritar",alte istorii.

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile