Cât vă mai rabdă azi pământul, hapsâni cu inima de piatră? Țării îi pregătiți mormântul, căci nu iubiți a noastră vatră! Ați pus tot statul la mezat: petrol, și gaze, și uzine, Și băncile-ați devalizat, ca să vă meargă vouă bine!
Citește mai departe
De când e lumea și pământul, esențial a fost cuvântul – Chiar dacă-i scris sau recitat, pe scenă, sau înregistrat Cu siguranță el clădește și inima o simți cum crește – Efluviu cald de-nțelepciune, de la acel care îl spune. De când e lumea pe pământ, cuvântul dat
Citește mai departe
Când lumea deveni-va dreaptă - (Și-asta va fi la Sfântu-Așteaptă!) Toți vor avea un rost mai bun Chiar dacă stau într-un cătun. Când lumea deveni-va bună - (Și-asta-i așa un fel de glumă!)
Citește mai departe
Aș vrea să fiu iară copilul naiv, Să râd, să mă bucur chiar fără motiv; Prin crâng să mă plimb cu prietenii mei Ciuperci să culegem și vrej de hamei, Apoi către casă să mergem voioși Cântând și-alergându-ne
Citește mai departe
De fapt, a fost un fapt banal – Ne-am fost ciocnit pe stradă neatenți, Tu emotivă, iară eu egal, Ne-am tot scuzat și-am devenit absenți La tot ce se întâmplă împrejur, N-am mai văzut, când tim
Citește mai departe
Iubește-mă cum plaja-adoră marea, Scăldată de tumultu-i neîncetat, Să-mi fii cum e-n bucate sarea, Sărutul tău să fie binecuvântat. Iubește-mă așa cum știi s-o faci, Statornic precum stânc
Citește mai departe
Dragi prieteni, am plăcerea să vă anunț o nouă apariție editorială, al doilea volum de versuri al meu, ”Periplu politic și nu numai”, Apărut sub egida Editurii ”Izvorul Cuvântului”. Volumul cuprinde pamflete, parodii, articole și eseuri, având peste 170 de pagini. Doritorii pot cere relații la mobil: 0729965207 sau e-mail: [email protected]
Citește mai departe
Dragi prieteni, am plăcerea să vă anunț apariția primului meu volum de versuri ”Poeme pentru tine”, sub egida Editurii ”Izvorul cuvântului”. Doritorii îl pot procura prin comandă la mobil: 0729965207 sau la adresa de e-mail [email protected]. Lectură plăcută!
Citește mai departe
Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine? Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună, Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână; Fii blajin, dă-mi răgaz să mai scriu un poem,
Citește mai departe
Mi-e inima cuprinsă de amoc, Să bată-n liniște nu vrea de loc – Dar o tratez constant cu poezie, Iar liniștea-i adâncă și târzie. Mi-e inima cuprinsă de tristețe, Și mă gândesc ades la tinerețe
Citește mai departe
Să vină primăvara, răsară ghiocei! M-am săturat de ger și recea promoroacă, De vifor și ninsoare cum e de obicei În iarna mohorâtă și rece și posacă. Să vină primăvara, mai iute cu alai
Citește mai departe
DIN TRUPUL NOPŢII MI-AM DESPRINS SĂRUTUL ÎN TRUPUL NOPȚII AM BĂUT UN LITRU de Camelia Ardelean de Nelu Preda Din trupul nopții mi-am desprins sărutul Pe buza sticlei am depus sărutul, Cu gust de alge și de meteori, M-a zguduit un gust de meteori, Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul, Gândind: ”Ca prostul mi-am tocat avutul!” Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.
Citește mai departe
Trăim un secol de contraste cum n-au mai fost, dar poate-or fi În viitor, mai mari și poate, nu vom mai ști ce-i libertatea – Sfârșit-au dictatori feroce, precum a fost și Ghadafi, Dar libertate tot n-avem, căci ni-i călcată demnitatea. Abundă azi tehnologia în tot ce vrei și nu te-aștepți, Dar exigențele sunt multe și tot mai mult de cheltuit – Lucra odinioară tata, care trecut-a printre drepți, Și-ntreținea familia – azi, toți lucrăm și-a trebuit
Citește mai departe
E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene în scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte u
Citește mai departe
Port crivățul pe umeri... Port un sicriu pe umeri... de Camelia Ardelean de Nelu Preda Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist, Port un sicriu pe umeri de parcă aș fi Crist Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă, E slujba prea bănoasă, chiar dacă e hidoasă, Gonită prin ruine, la ropote asist, Și turmentat adesea la-ngropăciuni asist, Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă. Iar la pomeni mănânc, fără de vreo angoasă. Prin site ancestrale mai scapără-un amurg, În cimitir stau ziua, din zori până-n amurg,
Citește mai departe