EVIDENT CĂ ERA ATENA și nu Artemis cum se gândise. Pășeau toate trei precum domnul Weasley și cei doi Diggory după trecerea prin portal, în „Pocalul de foc”, apropiindu-se de pământ sau de trotuar vesele cu rochiile dezgolind puțin coapsele de final de vară, adică bronzate, iar Dan privea la ele fascinat de buna lor … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
iubita mea, ata, azi te iubesc ca pe-un preaplin într-o vară sau primăvară, nu mai țin minte prea bine. atunci m-am ascuns în căușul gîtului tău respirîndu-te și mîngîindu-ți țîța leneșă de sub rochia lungă și transparentă, cît să-ți simt trupul umplîndu-mi privirea. te apropiaseși de mine în mulțimea aia de oameni trecători cuprinzîndu-mă, fără … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
– Te-ai gîndit? – Da. – Și? – Mă mai gîndesc. – Nu pot să cred că pînă acum nu ai nicio părere. La mintea ta, de obicei, ai prea multe. – Aia e. – Deci ai pre multe și pritocești la ele. Da? – Da. – Și cît timp mai ai de gînd s-o … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Deja era a treia zi de cînd n-o mai văzusem. Nu-mi era bine, dar de data asta nu mai aveam chef de împăcări spectaculoase, rîuri de flori, alea, alea… Mă gîndeam la șaradele Atei ca la răutăți asumate. NU eram un ghicitor, un priceput în ale psihologiei feminine cu țepi. Se poate ca ea să … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Beau cafeaua. Prima de la birou. Mă uit pe fereastră la curtea interioară. Ziduri cu urdorile negre curse pe ele. – Bună dimineața, domnu Ionescu. Mă întorc către voce. Ata gătită oficial, în ton cu scorțoșenia glasului. Tocuri, deux piece negru, cămașă albă, cu cafeaua în mînă trăgînd dintr-un Kent. – Parcă eram Piciul. – … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Stau întins pe pat și fumez. Mă uit în tavan și-i simt capul pe umărul meu stîng. – De cînd n-ai mai scris nimic? – De marți. – Azi e sîmbătă. – Zi de odihnă. – N-ai dreptul. – De ce? – Pentru că dacă nu scrii ești mort. – Nu zău? De cînd te … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
cu care te arăți oriunde, iar prin oriunde înțeleg o mulțime numărabilă, explicit infinită în ambele sensuri precum gândul la șoselele patriei, uniunii europene, europei, continentelor și la cele ce le vom construi în galaxie, dar mai ales între noi, cei de pe aceeași scară. divaghez… (practic n-aș termina acest discurs despre însumi pentru că … Citește în continuare 80. când te gândești la carnea care umple pielea →
Citește mai departe
scriu despre mine, doar despre mine, chiar dacă rescriu, descriu despre ce văz, cu ochii beliți a surprindere, despre cum văz, cu urechile ciulite a iepure prin luneta vân(z)ătorului îmbrăcat la patru ace și-un bold, despre când văz prea mult din ghiveciul particular-național și, desigur, local din bodega pieței miniș, numită la roggo unde mă-mbăt … Citește în continuare DA, (revizuit) →
Citește mai departe
scriu despre mine, doar despre mine, chiar dacă rescriu, descriu despre ce văz, cu ochii beliți a surprindere, despre cum văz, cu urechile ciulite a iepure prin luneta vân(z)ătorului îmbrăcat la patru ace și-un bold, despre când văz prea mult din ghiveciul particular-național și, desigur, local din bodega pieții miniș, numită la roggo. un prieten … Citește în continuare DA, →
Citește mai departe
Ce-mi place cînd mă cotropește cu îndîrjire. Gura ei miezoasă îmi cuprindea urechile, gîtul pieptul. Curgea pe pîntec în jos pînă spre genunchi, amăgindu-mă. Îi împingeam capul, dar dădea din el și chicotea. Aș fi vrut s-o întorc, s-o desfac și să o sug să geamă răgușit fără scăpare, dar mi-era lene și mă lăsam … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
îți simt limba cum desenează pe dimineață o clepsidră. pe trupu-mi aproape viu îți simt buzele mituind amiaza, iar pielea-mi umedă așteptîndu-mă-n seară, cît nu mă mai văd, cît nu mă mai vreau, cît nu mă mai cunosc. și a fost seară și a fost dimineață și a fost o oarecare zi. * – Băga-mi-aș … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Aș vrea să încep fragmentul ăsta cu „într-un anume sens”, dar simt că e ceva prețios ca aurul de trompetă. Privesc la foile albe și încep să desenez forme fără cap și coadă. – Spuneai că scrii, dragule… – Scriu. – Eu văd altceva. – Nu-mi place să fiu spionat, mai ales cînd scriu. Mă … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Sună telefonul. – Da. – Piciule? – Nu-s eu. E fantoma lu’ tata lu’ Hamlet. – Ce cult ești. Pfff… – Tu m-ai sunat să-mi verifici cultura sau de ce anume? – Ești acru? – Nu. – Te-ai sculat cu fața la cearșaf? – Nu. Ca de obicei, pe-o parte. – Băi, Piciule, faci mișto … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Stăteam în pat întinși fără să ne acoperim cu nimic. Fumam ca-n orice loc comun dintr-un film de duzină. Tăceam privind volutele fumului în aer și o țineam de mînă pe Ata. Palma ei era uscată, a mea umedă și fierbinte. Nu se culcuși-se la pieptul meu, stătea la fel de limpede ca mine, cu … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Nu știu de la ce vine Ata. E un nume ca oricare altul. Diferența e că atunci cînd cineva pronunță aceste sunete, chiar începînd un alt cuvînt, mie îmi vine-n cap pleata aia creață, zîmbetul cît o jumătate de planetă și acel vinoncoace obraznic pe care-l bănuiam de multă ironie. Cinstit să fiu am dorit-o, … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe