am toate mirosurile nopții cu mine. tu ești desfăcută ca o felie de roșie, umedă de atingerea cuțitului, pe o farfurie albă, lîngă un calup de brînză de paișpe, aromată. sărată, ce se sfărîmă-n cioburi albe la orice atingere. parc-aș fi eu atunci cînd scriu despre tine. la radioul de pe etajera pusă pe peretele … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
– Ata, te rog, nu sta în bucătărie. – Și dacă eu tocmai asta vreau? – O să miroși a mîncare. – Și tu vei mirosi a mîncare. Noi vom mirosi a mîncare, casa va mirosi a mîncare, blocul va mirosi a mîncare, orașul va mirosi a mîncare, patria va mirosi a mîncare, continentul va … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Avea o limbă lungă, aproape violet, ce-i ieșea din gură înconjurîndu-mi gîtul prelung și el, cum n-a mai fost niciodată. În plus durea. Gâtul, evident, nu limba. Limba era a ei. Ea zîmbea, iar șarpele umed ieșea din zîmbetul ăla de parcă era o bășcălie sadică. Urma să mă omoare. Eram conștient de asta, dar … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Ata cobora scara autobuzului și eu o priveam ca și cum îmi era un obiect străin căruia îi cîntăream defectele iluzionîndu-mă că sunt obiectiv. Parcă e un pic cam plinuță, deși îmi place să mîngîi pielea fină de pe carnea tare a coapselor ei, fără să strîmb din nas la „rotunjimi”, chiar extra-normative. Apoi dacă-și … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
că eu am plecat de la cineva la care țin mai mult decât la o mamă sau la o soră, mai mult decât la orice pizdă sau la aplauzele care mă rușinează de-mi vine să intru-n pământ atunci, habar n-ai ce-i cu mine și că nu scriu pentru urale murale și acatiste înseriabile, atunci orice … Citește în continuare 70. ÎN MOMENTUL ÎN CARE NU TE-AI PRINS →
Citește mai departe
EVIDENT CĂ ERA ATENA și nu Artemis cum se gândise. Pășeau toate trei precum domnul Weasley și cei doi Diggory după trecerea prin portal, în „Pocalul de foc”, apropiindu-se de pământ sau de trotuar vesele cu rochiile dezgolind puțin coapsele de final de vară, adică bronzate, iar Dan privea la ele fascinat de buna lor … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
iubita mea, ata, azi te iubesc ca pe-un preaplin într-o vară sau primăvară, nu mai țin minte prea bine. atunci m-am ascuns în căușul gîtului tău respirîndu-te și mîngîindu-ți țîța leneșă de sub rochia lungă și transparentă, cît să-ți simt trupul umplîndu-mi privirea. te apropiaseși de mine în mulțimea aia de oameni trecători cuprinzîndu-mă, fără … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
– Te-ai gîndit? – Da. – Și? – Mă mai gîndesc. – Nu pot să cred că pînă acum nu ai nicio părere. La mintea ta, de obicei, ai prea multe. – Aia e. – Deci ai pre multe și pritocești la ele. Da? – Da. – Și cît timp mai ai de gînd s-o … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Deja era a treia zi de cînd n-o mai văzusem. Nu-mi era bine, dar de data asta nu mai aveam chef de împăcări spectaculoase, rîuri de flori, alea, alea… Mă gîndeam la șaradele Atei ca la răutăți asumate. NU eram un ghicitor, un priceput în ale psihologiei feminine cu țepi. Se poate ca ea să … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Beau cafeaua. Prima de la birou. Mă uit pe fereastră la curtea interioară. Ziduri cu urdorile negre curse pe ele. – Bună dimineața, domnu Ionescu. Mă întorc către voce. Ata gătită oficial, în ton cu scorțoșenia glasului. Tocuri, deux piece negru, cămașă albă, cu cafeaua în mînă trăgînd dintr-un Kent. – Parcă eram Piciul. – … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Stau întins pe pat și fumez. Mă uit în tavan și-i simt capul pe umărul meu stîng. – De cînd n-ai mai scris nimic? – De marți. – Azi e sîmbătă. – Zi de odihnă. – N-ai dreptul. – De ce? – Pentru că dacă nu scrii ești mort. – Nu zău? De cînd te … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
cu care te arăți oriunde, iar prin oriunde înțeleg o mulțime numărabilă, explicit infinită în ambele sensuri precum gândul la șoselele patriei, uniunii europene, europei, continentelor și la cele ce le vom construi în galaxie, dar mai ales între noi, cei de pe aceeași scară. divaghez… (practic n-aș termina acest discurs despre însumi pentru că … Citește în continuare 80. când te gândești la carnea care umple pielea →
Citește mai departe
scriu despre mine, doar despre mine, chiar dacă rescriu, descriu despre ce văz, cu ochii beliți a surprindere, despre cum văz, cu urechile ciulite a iepure prin luneta vân(z)ătorului îmbrăcat la patru ace și-un bold, despre când văz prea mult din ghiveciul particular-național și, desigur, local din bodega pieței miniș, numită la roggo unde mă-mbăt … Citește în continuare DA, (revizuit) →
Citește mai departe
scriu despre mine, doar despre mine, chiar dacă rescriu, descriu despre ce văz, cu ochii beliți a surprindere, despre cum văz, cu urechile ciulite a iepure prin luneta vân(z)ătorului îmbrăcat la patru ace și-un bold, despre când văz prea mult din ghiveciul particular-național și, desigur, local din bodega pieții miniș, numită la roggo. un prieten … Citește în continuare DA, →
Citește mai departe
Ce-mi place cînd mă cotropește cu îndîrjire. Gura ei miezoasă îmi cuprindea urechile, gîtul pieptul. Curgea pe pîntec în jos pînă spre genunchi, amăgindu-mă. Îi împingeam capul, dar dădea din el și chicotea. Aș fi vrut s-o întorc, s-o desfac și să o sug să geamă răgușit fără scăpare, dar mi-era lene și mă lăsam … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe