alergi după imagini (întotdeauna făcute doar de tine și numai pentru tine). realitatea nu e decât osatura[1], carnea ți-o pui altfel[2] încât să nu deranjeze vreun fir de păr sau vreo pată cafenie de pe coapsa iubitei. pe scurt o iubești pe cea din jpeg-uri. albumul e-n capul tău plin cu imperii nostalgice, iar ceea … Citește în continuare 25. DE CELE MAI MULTE ORI →
Citește mai departe
spunea saint-john perse într-unul dintre exiluri și brusc tot orizontul dintre blocuri se-nnegură a furtună, iar frunzele se-ncenușară tăind aerul brun cu o vehemență atrăgătoare în apriga splendoare fără de odoare. și a fost seară… și a fost noapte… sau a fost dimineață ai spune de la dreapta la stânga. și a fost ziua-ntâi precum … Citește în continuare 11. SINTAXĂ A FULGERULUI[1] →
Citește mai departe
am sa spun o poveste acum cînd poveștile se-nchid în sinea lor mîngîindu-se pre sine cu sinele catifelat al uitării un fel de epitaf sau blestem un fel de amiază petrecută așteptînd călăreții întăncuiți și-n care vinul nu se mai simte sub tăcerea ce cuprinde orașul (iubita mea-și unduiește neliniștea-i peste ape) nici eu nu … Citește în continuare birkat hacoanim →
Citește mai departe
dacă aș știi cum să mă scol de fiecare dată cînd sună alarma și ordinea firească a luării echipamentului ciorapi cămașă pantaloni bocanci veston și m16* bașca vesta cu opt încărcătoare și patru grenade atîrnate de guler la urmă desigur casca cu parbriz de protecție s-ar putea face din mine un rambo sau un alt … Citește în continuare birkat hacoanim →
Citește mai departe
ehei, Eloim, numai în corturi cu hamsinul pe fața mea hlizindu-se la prietenii înmărmuriți de tăcere „tu ești oarece armă!” vorbind cu cei care „ți-ar putea vîrî un cuțit în gît” și oarece frică, atît cît să simți fluturi în burtă, (pentru că frica păzește bostănăria spunea bunică-miu cel pe care l-am văzut numai în … Citește în continuare birkat hacoanim →
Citește mai departe
lumînările erau de șapte zile-ncheiate dacă-n sapte zile poate să-ți treacă nicicum nu mai pot vorbi nici peste ani de El fără ca să mi se-ntoarcă pe dos amintirea de om sculat din somn în fața urletului de ce Ție de ce Tu de ce îngăimam nici nu aveam cum să-mi iau mirarea în palmă … Citește în continuare Birkat hacoanim →
Citește mai departe
se scurgea pe mine imaginea cu copilul de câteva leaturiavând gâtul deschis cu roșuîn patul său ca-ntr-o găoace veselă se scurgea cum eu mă scurg pe Zid a rugăciune el…el nu mai avea cuvinte de spuspesemne țipase MAMAcând „hazliul luptător” îl biruise în luptă „dreaptă”și țipase la el că alah e mai mare decât MAMAși-i … Citește în continuare birkat hacoanim →
Citește mai departe
Doamne, și Ți-am fost Ție-Ți piatră de hotar și măr uitat în farfuria din geam sîngele ce-Ți curge-n jertfelnic și fumul tămîiei, mîna cuprinzînd sînul și geamătul din oglindă, nicicum nu se putea desprinde cuvîntul meu din sărutarea gurii Tale, așa cum păru-mi era șiruri de capre pe munții Tăi, Doamne! unde Mi-ai fost cînd … Citește în continuare birkat hakoanim (binecuvîntarea coenilor) →
Citește mai departe
fiindcă noaptea a ținut aproape cît inima mea pusă pe hîrtia roz a acelor cu cerneală, și nici atunci nu ai încercat să pășești în apele mele, ce Ți se p[reau volburate de țipăt, căci precum urma mea între malurile Tale, așa ai întors de la mine fețele-Ți fără de număr. mi-ai pus în lacrimi … Citește în continuare birkat hakoanim →
Citește mai departe
– Dacă ar fi să ne cuplăm… – Să ne cuplăm… – Da, snobule, să ne cuplăm. Ce nu-ți place, ce-ți mai pute? Așa vorbesc oamenii de la mine din bloc, de la piață, de aici. Sau poate, Piciule, tu nu înțelegi cuvîntul? Zi așa și te învață mama. Dragoste, ai futut? Ca să știu … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
am toate mirosurile nopții cu mine. tu ești desfăcută ca o felie de roșie, umedă de atingerea cuțitului, pe o farfurie albă, lîngă un calup de brînză de paișpe, aromată. sărată, ce se sfărîmă-n cioburi albe la orice atingere. parc-aș fi eu atunci cînd scriu despre tine. la radioul de pe etajera pusă pe peretele … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
– Ata, te rog, nu sta în bucătărie. – Și dacă eu tocmai asta vreau? – O să miroși a mîncare. – Și tu vei mirosi a mîncare. Noi vom mirosi a mîncare, casa va mirosi a mîncare, blocul va mirosi a mîncare, orașul va mirosi a mîncare, patria va mirosi a mîncare, continentul va … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Avea o limbă lungă, aproape violet, ce-i ieșea din gură înconjurîndu-mi gîtul prelung și el, cum n-a mai fost niciodată. În plus durea. Gâtul, evident, nu limba. Limba era a ei. Ea zîmbea, iar șarpele umed ieșea din zîmbetul ăla de parcă era o bășcălie sadică. Urma să mă omoare. Eram conștient de asta, dar … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Ata cobora scara autobuzului și eu o priveam ca și cum îmi era un obiect străin căruia îi cîntăream defectele iluzionîndu-mă că sunt obiectiv. Parcă e un pic cam plinuță, deși îmi place să mîngîi pielea fină de pe carnea tare a coapselor ei, fără să strîmb din nas la „rotunjimi”, chiar extra-normative. Apoi dacă-și … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
că eu am plecat de la cineva la care țin mai mult decât la o mamă sau la o soră, mai mult decât la orice pizdă sau la aplauzele care mă rușinează de-mi vine să intru-n pământ atunci, habar n-ai ce-i cu mine și că nu scriu pentru urale murale și acatiste înseriabile, atunci orice … Citește în continuare 70. ÎN MOMENTUL ÎN CARE NU TE-AI PRINS →
Citește mai departe