Articole postate de Dan Iancu

  • XX. E O DIMINEAȚĂ FRUMOASĂ... 123

    și-am vorbit[1] despre părți anatomice spirituale, sticle transparent de albastre și alte trecătoare-explicatoare desfăcându-ne-n fâșii. am fost să-mi iau țigări, am luat și ouă, dar am uitat de vodcă. m-am întâlnit cu un prieten cu care am schimbat voios niște banalități (că nu era să-l disecăm pe kavafis pe virusul ăsta de-nsingurare). plimbându-mă prin cartier … Citește în continuare XX. E O DIMINEAȚĂ FRUMOASĂ →

    Citește mai departe
  • 19. ÎMPĂRĂTEASA MIȘCASE UN DEGET,... 132

    cel pe care ateriza un papagal micuț, galben, cu un inel de aur învârtit pe picior, și soarele îndrăzni să răsară cu o reverență deasupra imperiului din miază ziua noastră, împrăștiindu-ne. eram în parc, așteptându-te după noaptea aia de beție cruntă începută la athénée palace și terminată-n ciorapii negri, subțiri, din zăpadă, când strigam la … Citește în continuare 19. ÎMPĂRĂTEASA MIȘCASE UN DEGET, →

    Citește mai departe
  • 16. CA SĂ URCI ÎN POSTERITATE... 127

    bagi ceva cuvinte fără grade de comparație pentru că dacă spui te iubesc foarte mult[1] e sfârșibil, iar a defini te iubesc foarte infinit e o prostie. așa te trezești dimineața, faci dușul cu apă rece (cu care-ai fost învățat de pe vremea cealaltă, pe când te potcoveau cu nouă ocale ca să stai la … Citește în continuare 16. CA SĂ URCI ÎN POSTERITATE →

    Citește mai departe
  • 15. prietenii mei din tablouri vivace (infinit mai opace) 131

    s-au așezat la casa(masa, plasa) lor. s-au luat cu câte cinevade la cinema, și-au mai tras câte-un copkill, au salarii mărite. le merge atât de bine încât nu mai îndrăznesc să-mi desfășor rănile alcoolizate-n fața lor. eu[1] doar am reușit să-mi iau un televizor ca să-mi văd chipurile defilând pe ecranul cât malul și să-mi … Citește în continuare 15. prietenii mei din tablouri vivace (infinit mai opace) →

    Citește mai departe
  • 4. azi dimineață,[1]... 129

    trezindu-mă și desfăcând lumina de vis, mă gândeam că atunci când mori nu e bine sau rău, e doar ca și cum urmează să fii altcineva[2], altceva, ușor mai poros, de exemplu, dar cel mai important e că nu vei ști niciodată nimic despre asta, iar periplul prin alte tărâmuri e doar literatură de consolare … Citește în continuare 4. azi dimineață,[1] →

    Citește mai departe
  • 25. DE CELE MAI MULTE ORI... 123

    alergi după imagini (întotdeauna făcute doar de tine și numai pentru tine). realitatea nu e decât osatura[1], carnea ți-o pui altfel[2] încât să nu deranjeze vreun fir de păr sau vreo pată cafenie de pe coapsa iubitei. pe scurt o iubești pe cea din jpeg-uri. albumul e-n capul tău plin cu imperii nostalgice, iar ceea … Citește în continuare 25. DE CELE MAI MULTE ORI →

    Citește mai departe
  • 11. SINTAXĂ A FULGERULUI[1]... 120

    spunea saint-john perse într-unul dintre exiluri și brusc tot orizontul dintre blocuri se-nnegură a furtună, iar frunzele se-ncenușară tăind aerul brun cu o vehemență atrăgătoare în apriga splendoare fără de odoare. și a fost seară… și a fost noapte… sau a fost dimineață ai spune de la dreapta la stânga. și a fost ziua-ntâi precum … Citește în continuare 11. SINTAXĂ A FULGERULUI[1] →

    Citește mai departe
  • birkat hacoanim... 124

    am sa spun o poveste acum cînd poveștile se-nchid în sinea lor mîngîindu-se pre sine cu sinele catifelat al uitării un fel de epitaf sau blestem un fel de amiază petrecută așteptînd călăreții întăncuiți și-n care vinul nu se mai simte sub tăcerea ce cuprinde orașul (iubita mea-și unduiește neliniștea-i peste ape) nici eu nu … Citește în continuare birkat hacoanim →

    Citește mai departe
  • birkat hacoanim... 121

    dacă aș știi cum să mă scol de fiecare dată cînd sună alarma și ordinea firească a luării echipamentului ciorapi cămașă pantaloni bocanci veston și m16* bașca vesta cu opt încărcătoare și patru grenade atîrnate de guler la urmă desigur casca cu parbriz de protecție s-ar putea face din mine un rambo sau un alt … Citește în continuare birkat hacoanim →

    Citește mai departe
  • birkat hacoanim... 121

    ehei, Eloim, numai în corturi cu hamsinul pe fața mea hlizindu-se la prietenii înmărmuriți de tăcere „tu ești oarece armă!” vorbind cu cei care „ți-ar putea vîrî un cuțit în gît” și oarece frică, atît cît să simți fluturi în burtă, (pentru că frica păzește bostănăria spunea bunică-miu cel pe care l-am văzut numai în … Citește în continuare birkat hacoanim →

    Citește mai departe
  • Birkat hacoanim... 194

    lumînările erau de șapte zile-ncheiate dacă-n sapte zile poate să-ți treacă nicicum nu mai pot vorbi nici peste ani de El fără ca să mi se-ntoarcă pe dos amintirea de om sculat din somn în fața urletului de ce Ție de ce Tu de ce îngăimam nici nu aveam cum să-mi iau mirarea în palmă … Citește în continuare Birkat hacoanim →

    Citește mai departe
  • birkat hacoanim... 142

    se scurgea pe mine imaginea cu copilul de câteva leaturiavând gâtul deschis cu roșuîn patul său ca-ntr-o găoace veselă se scurgea cum eu mă scurg pe Zid a rugăciune el…el nu mai avea cuvinte de spuspesemne țipase MAMAcând „hazliul luptător” îl biruise în luptă „dreaptă”și țipase la el că alah e mai mare decât MAMAși-i … Citește în continuare birkat hacoanim →

    Citește mai departe
  • birkat hakoanim (binecuvîntarea coenilor)... 122

    Doamne, și Ți-am fost Ție-Ți piatră de hotar și măr uitat în farfuria din geam sîngele ce-Ți curge-n jertfelnic și fumul tămîiei, mîna cuprinzînd sînul și geamătul din oglindă, nicicum nu se putea desprinde cuvîntul meu din sărutarea gurii Tale, așa cum păru-mi era șiruri de capre pe munții Tăi, Doamne! unde Mi-ai fost cînd … Citește în continuare birkat hakoanim (binecuvîntarea coenilor) →

    Citește mai departe
  • birkat hakoanim... 168

    fiindcă noaptea a ținut aproape cît inima mea pusă pe hîrtia roz a acelor cu cerneală, și nici atunci nu ai încercat să pășești în apele mele, ce Ți se p[reau volburate de țipăt, căci precum urma mea între malurile Tale, așa ai întors de la mine fețele-Ți fără de număr. mi-ai pus în lacrimi … Citește în continuare birkat hakoanim →

    Citește mai departe
  • Despre iubire... 116

    – Dacă ar fi să ne cuplăm… – Să ne cuplăm… – Da, snobule, să ne cuplăm. Ce nu-ți place, ce-ți mai pute? Așa vorbesc oamenii de la mine din bloc, de la piață, de aici. Sau poate, Piciule, tu nu înțelegi cuvîntul? Zi așa și te învață mama. Dragoste, ai futut? Ca să știu … Citește în continuare Despre iubire →

    Citește mai departe