Literatura

  • Zece... 223

    În mintea înceţoşată a fiecăruia dintre noi apare uneori de zece ori pe zi aceeaşi figură divină şi acelaşi zâmbet încleştat în fălcile ei aceleaşi… zece clipe de absurditate zilnică în care nu faci decât să te-ntrebi de ce zece gânduri negre, afundate în abis se transformă în zece clipe de strălucire magică, de scânteiere rubinie, de gol în stomac, acelaşi gol de altă dată, umplut de zeci de fluturi cu fâlfâiri uşoare ce-ţi gâdilă fiecare simţ în parte. Zece şoapte în urechea ta: o şoaptă indescifrabilă ce vibrează încă în timpanul tău, o şoaptă apăsată ce îţi sfredeleşte încă urechea, o şoaptă uşoară ce încă fâlfâie în adâncul sufletului, o şoaptă ce a devenit strigăt de dis

    Citește mai departe

  • Figurina absurda... 235

    M-ai făurit ca pe o figurină absurda în mâinile tale de ceară, cu sufletul negru înnecat în abis şi-n loc de zâmbet ca de fecioară, m-ai expus într-o formă banală! M-ai ferecat în cuvinte cu dinţi de cleştar ce rânjesc în strălucirea de sori din chipul tău clar şi lacrima-mi sapă obrazul fierbinte, nu mă lăsa făr’ de cuvinte! Şi timpul trece absurd peste noi, cândva, cineva ne făurise în doi şi pâlpâie dorinţa în trupu-mi absurd, dar totul a rămas ferecat în trecut! Fortăreaţa de fum din sufletul meu, ridică la cer scânteieri de rubin, rămân făurită-n figură de lut tot mereu doar cu sclipiri diafane ce se ref

    Citește mai departe

  • Secretul fericirii. Odata am iubit o Rodie... 243

    ... De câte ori privesc rodia, pe masă, în panerul cu fructe, sau expusă în vreo vitrină, îmi amintesc de Anardana. Ea era o rodie adevărată, cu ochii care râd, cu irizări roşiatice ale obrazului şi gust acrişor, cel mai dulce acrişor gust. Am înţeles cu greu că rodia este un fruct deosebit, pentru că în foamea-mi permanentă de frumos, m-am aruncat încercând să muşc din ea... Anardana mi-a pus degetul pe nas atenţionându-mă: - Nu sunt măr să muşti din mine deşi am parfumul culorii lui! - Nu sunt portocală, să mă desfaci felie cu felie, deşi am şi eu aroma soarelui! - Nu sunt strugure, să-mi iei boabele grămadă, deşi am şi eu bobiţe! - Nu sunt răsărit d

    Citește mai departe

  • Fantasme in Noapte... 304

    Orasul a murit.Tu inca nu. Mai supravietuiesti cumva, undeva, pierdut intr-o jungla de material gri efemer, o paradigma monstruoasa in zadar, facand risipa de har. Un car se afla deasupra ta pierdut intr-o ceata lipsita de speranta ce-nvaluie zarile-n finit. Stii bine ca nu esti infinit. Omule, esti muritor, dupa cum spune si piesa populara pe care ai fi putut sa o auzi in momentul in care ai pasit afara din scara, dar nu ai auzit-o.Un obiect lipsit de suflet cu rosu si alb se afla-n mana ta brusc, scoti alb din el si il aprinzi. Tragi in tine putin sa vezi daca e bine si te trece un fior rece pe care nu-l poti analiza. In ceata anihilanta se pierde acum si iz de fum. Din nou risipa. Din nou scrum.Erau sunete de oameni cand ai vrut sa iesi prima oara din captivitatea pesterii in care locuiai acu ceva timp cu oamenii, compartimentati in ziduri de beton, frate ce beton ar fi fost sa fie totul doar un jargon. Tu stii ca nu e. Orasul a murit. Si sincer, era timpul.

    Citește mai departe

  • Ochiul diavolului... 253

    Scenariu pentru teatru radiofonic(şi note pentru teatru scenic şi film) OCHIUL DIAVOLULUI From Literatura | Mircea Batranu În vremuri tulburi, în situaţii de război, revoluţii sau crize economice grave urmate de falimente, se mişcă masiv bani, bonuri de tezaur şi chiar tezaure. Unele operaţiuni sunt destinate formarii fondurilor speciale destin

    Citește mai departe

  • Dictata-n culori... 276

    E-o poezie scrisa, dictata-n culoriSi prozodie trista ascunsa-n vapori.Sunt nori de furtuna, aprigi nori de dorSe revarsa vioi pe-ntregul ogor..Ma ploua subtil cu stropi de placutBrusc sunt atat de vesel, nu mai pot fi tacutSi-ntreb in gura mare, totusi ce n-ai da oare?N-ai da si sa mori? -Pentru o viata cu tine, dictata-n culori.

    Citește mai departe

  • There is a Fear... 272

    There is a fear in the darknessA fear that makes crows scarePassengers mutilated in likenessFor a purpose beyond the fair.People in dissaray, glaring so brightFrom another world, built out of sightFor a stallion of breachesIn the core of the sea where the Siren preachesIn stains of blood a song of the agesDown, down, in the old rusted cages.

    Citește mai departe

  • Pescuitul unui clean de patru kilograme... 255

    Ne pregătiserăm cu o zi înainte şi scule şi momeală, eram blindaţi şi gata pentru orice luptă... nici măcar n-am putut să dorm, simţeam că va fi o zi deosebită, simţeam cum va trage... ho-ho-ho, ce vise-mi făceam... pe la 3 noaptea am plecat, a venit Marcel cu maşina, un claxon şi fuga... cine oare ne mai putea opri?... la 4,40 eram pe malul Prutului, era super, nu bătea vântul, nu ploua... repede ne-am pregătit lansetele şi am aruncat... şi-am stat preţ de patru ore, cred că undiţele făcuseră păianjeni... nicio trăsătură..."ce-ai tot presimţit? văd că nu luăm nimic" mă apostrofează Fane... şi mie-mi părea rău dar simţurile nu

    Citește mai departe

  • Hey guys ! I've moved to Cif2.net... 286

    Hello !I guess I forgot to mention that I have moved to http://www.cif2.net for a while now.I am also working a lot on getting that startup kick-started, but I will still use this blog to inform you of other literary venues of mine.Cheers !Florin Muresan

    Citește mai departe

  • Dupa aceea nu au mai fost povesti... 277

    Pur si simplu. Fusese o perioada plina de povesti, traind intr-un univers viu colorat, cu accente ciudat intunecate uneori, dar aveau un gust placut si un parfum de neuitat.Dar le-am uitat. Le-ai uitat. Le-a uitat. Conjugare.. si cam atat.Erau picuri de ploaie stralucitori in fata unui Coloseum grandios, ce se izbeau de piatra veche, urmand ca apoi sa se mai arunce odata naprasnic asupra ochilor tai. Efect de oglinda sparta, cioburile careia se revarsa peste tine, intr-un spectacol luminos de magie jucausa.Totul era jucaus. Si era frumos. Puteai scrie si puteai chiar canta despre orice. Erau povesti science fiction, povesti de amor, de omor, mancare si ogor. Erau si povesti cu pesti. Doua feluri de pesti. Dar pe urma nu au mai fost.Este un punct de cotitura in viata. Cred ca e punctul in care pierzi cu adevarat copilaria. Dupa aceea nu mai sunt povesti. Cel putin nu povesti adevarate. Toate plictisitoare, intinate de cotidian, citadin si nesomn.R

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile