Niste Palavre

Articole postate de Niste Palavre

  • Îți scriu cât să te regăsesc... 235

    Știu că doar dacă-ți scriu te regăsesc, și asta nu pentru foarte mult timp. Ești acolo câteva clipe cât să mă citești, și poate încă pentru câteva cât să mă înțelegi și să mă digeri cât de cât pe îndelete. Apoi îmi vine mie rândul la așteptarea cu înfrigurare a unei reacții, oricare, numai reacție să fie, sub forma unui răspuns, orice răspuns. Poate fi și doar un rând, da’ sa fie. Sau măcar două cuvinte; fie, e bun și unul... ...Când, într-un târziu, alegi să îmi scrii ceva, nici nu mai sunt în stare să respir. Apare că tastezi, mor și învii de vreo câteva ori în acele secunde parcă fără de sfârșit. Inima-mi nu-și mai știe nici ea ritmul firesc. Ratează câteva bătăi, se revoltă de dor și te strigă cu vocea ei de inimă gâtuită de emoție. E nerăbdătoare, dar se și teme: Se teme de respingere, de lipsă de chef, de plictiseala ta proverbială. Uneori, până apari, nici nu mai e cu adevărat o inimă. E doar ceva așa ca

    Citește mai departe

  • Just a click away from me... 230

    Te-am întâlnit într-o clipă, un click și gata. Mi-ai intrat în viață tiptil și frumos, pe ușa din față, nu ca alții înaintea ta.  Te-ai adăugat așa-zisului meu tot, unul incomplet de fapt. Tu ești piesa de puzzle cu numarul o mie, piesa aia cu efect absolut care te face să urli de bucurie după ore sau chiar zile petrecute încercând să ajungi la ea.  Mă uit acum la puzzle-ul ăsta cu adevărat norocos și vibrând de tine și de noi și încă mă întreb cum de am putut să îmi pierd speranța că îl voi mai vedea vreodată terminat. Nu, nu să-l văd terminat, ci mai degrabă gata. Pentru că puzzle-ul ăsta nu va fi înrămat și agățat pe un perete tăcut ca amintire a unei reușite aparent imposibile așa cum se întâmplă de obicei. Nu. Acest puzzle are suflet, are culoare și are multă dragoste. Dragoste de oferit și de primit iar și iar. Acest puzzle are inimă. O inimă de mine și de tine cu formă de noi.

    Citește mai departe

  • Marți ieri... 235

    Îți simt frăgezimea obrazului pe tâmpla-mi de omăt Respirația noastră, la unison, parfumată, mă gâdilă duios pe lobul urechii mici de madonă. Pielea ta, caldă spre fierbinte, umedă și colorată în roz fondant, mă soarbe ca pe un vin bun, unul roșu si greu. Cu buricele degetelor lungi și fine îmi atingi, atent, lacrimile uleioase, sărate Iei urma nisipului cu scoici rămas de pe tălpile tale, acum strivit pe chipul meu. Zgârii ca o pisică nervoasă, plângi, îți mâzgălești pe chip lacrimile copiate de la mine. Sonata Lunii se aude de undeva dintre noi, pianul vechi al minții mele cântă – e semn de revoltă Muzică surpr

    Citește mai departe

  • Diriga... 363

    Avea ochii cei mai verzi pe care îi văzusem vreodată, vreodată până atunci cel puțin. Privirea aceea, zburdalnică și serioasă în același timp, îmi va rămâne cu siguranță în memorie mereu ca aparținând celei mai dragi ființe întâlnite în cele câteva școli prin care am trecut. Eram în clasa douăsprezecea, la profilul uman al lui liceu decent din București când, la începerea ultimului an școlar, am cunoscut-o pe Cristina, pe noua "dirigă", "profa" de română.De câte ori mi-o amintesc, deslușesc cu ușurință și cu tot miezul minții mele o femeie frumoasă și deșteaptă cum nu prea am mai avut șansa să întâlnesc ulterior.Orele cu ea erau o adevărată încântare, atât a ochiului, cât și a spiritului. Ne jucam pe atunci cu toții, elevi și profesor deopotrivă, cu versurile atât de ofertante ale Luceafărului. Jocul asta nu prea avea reguli, și poate tocmai de aceea ne plăcea atât de mult. Aproape ca uitam că prin lumea asta mare poate exista pe undeva vreo urmă de plictis sau

    Citește mai departe

  • Gogosi si dialoguri la magazin... 371

    Ajung la casa si imi pun produsele pe banda. Vin aproape zilnic la magazinul asta si o cunosc pe casiera de ceva vreme. E o femeie in floarea varstei, bruneta si cu o privire blanda. Are un zambet foarte placut, dar nu place chiar pe toata lumea. Uneori zambetul e doar de complezenta, ca da bine la clienti. Eu am noroc. Pe mine chiar ma place, stiu asta. Asa ca nu e de mirare ca de cate ori ma nimeresc pe tura ei ma asez mereu la coada la casa... "ei". Imi zambeste si astazi ca de fiecare data. Ma intreaba ce mai fac, daca vin de la serviciu, tot ca de fiecare data. Stiam ca urmau trei zile libere pentru ea. "Asa pica turele la rand" imi explicase data trecuta cand ne-am vazut. O intreb cand urmeaza sa fie libera, imi spune ca in curand, "de maine adica. Dupa care vor urma inca trei zile de concediu de odihna" mai adauga, cu fericire si cu nerabdare in glas. Incepe sa-mi scaneze produsele si ajunge la gogosi. Un dialog neasteptat se naste ad-hoc, iscat

    Citește mai departe

  • Mireasa-mi de liliac... 394

    Ți-am prins în păr o floare albă de liliac E atât de primăvară, și țin morțiș să-ți fac cumva pe plac.Ești capricioasă și te codești când vine vorba de iubireAfurisito, când ai de gând să m-alegi pe mineDrept al tău vrednic și pe viață mire? O floare-n păr și al său desăvârșit parfumAu fost și sunt doar un abil pretextCa să-mi așez puțin mai bine iubirea asta mare în context.Și te iubesc și mă iubești și tu, femeie slobodă și fără nume,Hai să petrecem cu vin și de-ale gurii până-n zoriLa nunta noastră cea de dincolo de astă lume!

    Citește mai departe

  • O carte, trei oameni si un vagon de metrou... 406

    Sunt in metrou ca aproape in fiecare zi. Ma intorc de la serviciu si parcurg un drum de aproximativ 30 de minute incluzand aici si stationarea de la statia Victoriei 2, unde de obicei petrec cam jumatate din acest timp asteptand sa schimb metroului spre Obor. Ma indrept spre casa, dupa cum spuneam, si e la fel de inghesuiala ca in fiecare seara in jurul orei 6, pe cand majoritatea cetatenilor responsabili si cu un loc de munca stabil se intorc fiecare pe la casele lor sau uneori pe la ale altora. Imi scot cartea din geanta si ma apuc sa citesc, cu aceeasi nerabdare ca de fiecare data (deh, timpul trece foarte repede si va trebui sa si cobor la un moment dat, din pacate), un obicei de al meu mai vechi si inca pastrat, se pare. Cititul asta in metrou - mai pe spongi asa, ca nu e ca si cum m-as afla acasa, in fotoliul favorit si cu o ceasca de cafea langa - ma ajuta, totusi, cat sa imi pot tine gandurile ocupate cu lucruri intere

    Citește mai departe

  • Mâinile tale... 422

    Mâinile tale îmi cântă la harpa imaginară a sufletuluiMâinile tale-mi vorbesc, mâinile tale mă cheamă,Mâinile tale îmi cer să revin de nicăieriMâinile tale stau cu mine la taifas, pălavrăgim gălăgios în fața unui pahar de vin roșu,Iar degetele tale dansează pe o melodie imaginarăDegetele tale iubesc.Dacă ar fi să m-ascund undeva,Undeva departe de lumea asta cu nume ciudat și cu privire de umbrăȚi-aș cere să mă cuibăresc cuminte-n căușul palmelor tale pline de zâmbet.Tandrețea lor m-ar proteja subtil,M-aș preschimba-ntr-o inimă pulsândă, o inimă iarăși vie.Aproape ca mi-ai putea auzi tic-tac-ul salvator...

    Citește mai departe

  • Mireasa mea, Luna... 396

    În seara asta, cu cer purpuriu și lumină de cearăNebună și caldă, mi-am așezat capul alene la tine în poalăMi-am întins trupul frumos langă tine, pe canapeaȘoptindu-ți cuvânt de iubire, de miere, de stea... ...Deodată, încep să-ți înșir verzi și uscate,Povești depănate cu har, pe-un fir de mărgelePovești cu prinți și prințese, cu zmeiCoborâți pe pământ din lumile lor paralele. Din tâmple-mi răsar flori de magnolii timideînveșmântate în grele și lungi rochii de galăFistichii, azurii, ori verzui-aurii ca niște cantarideMi le prind galeș în păr, aproape adormită și goală. Un tril ascuțit taman mă trezește,Mă gâdilă cu nesaț și adânc în timpanVisasem intens la toate iubirile mele de până la tine, de atunci, de mai anCum renunțaseră ele, viclene, să vrea să mai aibă cu mine orișice plan...

    Citește mai departe

  • Anti primăvară... 432

    Ploua infernal și ne iubeam atunci prin mansardeBlestemată fii tu, lună de Marte,Acum când iubita-mi e atât de departeȘi de ploaie, și nici de amor nu mai pot avea parte. Am uitat și eu și poetul că în loc de cântat și de toamnăPe umeri ne plouă cu stropi mari, azuriiChipul dulce de muiere cu ifos de doamnăCu ochii verzi și cu trup de Alhambră. Mai strig doar așa, pentru mine mai mult și într-o doarăCă mi-e dor și mie vers, și mie clipă, și mi-e o noapte de varăÎn sufletul mut, pe vertebra subțire ca un arcuș de vioară...

    Citește mai departe

  • Primavara, cui ne lasi?... 362

    Daca as putea sa alerg spre tine asa de tare precum as vreaProbabil ca mugurii abia nascuti din pulpa ciresului inca virginAr binevoi sa ma insoteasca, ajutandu-ma sa te prind de graba din urmaCa sa-ti soptesc ca e zvon de primavara si de cer colorat indraznet in rozDe catre zambilele asisderea ce l-au invadat cu totulParfumul insa e acelasi, floare si cer prinse intr-un singur cuvant, intr-o singura clipa, Umbra de aripa ratacita pe chipuri dispare sub tumultul de viata noua Lasand loc siluetei fragede de femeie in

    Citește mai departe

  • Colierul meu de fructe rosii... 401

    E primavaraSi imi atarni la gat duiosCa un colier de fructe rosii de padureCe canta duios in bataia vantuluiUit, intr-un sfarsit, cum ploaia ma ruginea aseara pe dinauntruCu rabdarea si vointa ei de ploaie cu personalitate.Incep sa uit si cum imi macina inima, plamanii, sufletulCum imi trosnea oasele pana cand mi le-a spart in mii de bucati ca de sticlaImprastiate de tipatul tau deznadajduit in mii de zari.Acum mi s-a facut foameSi te invit la masa taceriiSa devoram pofticiosi, in tihna dupa-amiezii insorite,Fructele rosii ca sangele din luna lui MarteMarte cel capricios si umed, uneori si caldutNoroc cu gustul dulce-acrisor ce ne transforma pe dataIn soare aromat de tandrete infinita.Te iubesc.

    Citește mai departe

  • Mecanica inimii... 366

    Mecanica inimii Cum ar fi – vorba scriitorului – sa ai un ceas cu cuc in loc de inima?Si cum ar fi ca aceasta mecanica complicata a inimii sa iti joace unele feste, mai ales in probleme de…”inima”?Orice emotie cat de mica, orice gand de iubire, orice tumult Ar putea transforma tic-tac-ul familiar al vietii intr-o tacere acaparatoare de moarteSi totusi…O iubita nu intarzie sa apara, asa se intampla mereuSi e frumoasa, e zaluda,Canta si danseazaDesigur e o iubita speciala, stie de toate, nu asa sunt toate iubitele, de fapt?Cum sa rezisti, chiar si tu, cel cu un ceas in loc de inima, unul asa ca tine, la o atare minune, la un asa boboc de fata, cum? Spune tu: cum???Nu ca n-ai fi incercat

    Citește mai departe

  • Ma uit la tine... 410

    Ma uit la tine cumva din interior, de pe la mijloc Dar nu stiu care e acest mijloc de fapt - probabil ca cel al vietii, De parca as privi pentru a nu stiu cata oara – mirata si melancolica - la nuferii lui Monet De care niciodata nu ma satur, pe care nu i-am inteles inca cu totul Si carora inca le mai caut raspuns. Te incep din stanga, te inchipui pana inspre dreapta Apoi o apuc invers, si astfel povestea ni se scrie diferit pe ziduri Depinde din ce parte te pornesc, depinde unde si cum te inchid In mine, in tine, sau intr-un nufar cu atatea posibilitati de exprimare Nu iti atarn si un lacat, ci doar un gand de iubire.

    Citește mai departe

  • Ea... 378

    Își căuta cu înfrigurare un nou amant,O porție și mai mare de iubire, ca de fiecare dată.E femeia nefericită, soția plictisită ca de moarte de căsnicia bună dar fără pic de suflu și de vlagă.Amanții care vin și pleacă o ajută să respire.Ea e, in fapt, o altă Ema Bovary, cerșind mila și iubirea celor din jur.Oferindu-se la nesfârșitDrept ofrandă bărbaților fără chip.Dar ohhh, trădarea, trădarea asta nemiloasăO strigă acum, o cheamă sa o urmeze,Iar ea, ea nu mai are putere să i se-mpotrivească.Destinul câștigă din nou, e prea puternic.Ea nu-i mai poate ține piept, el e mereu la fel de invincibil......Și nici măcar nu mai știe dacă vrea asta......Deodată se face liniște.Se mai aude cel mult un zvon slab de cântec de iubireÎn rest e doar tăcere, o tăcere care ingheata totul in jur.Singura urmă de viață o mai arată doar ochii ei frumoși 

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile