Niste Palavre

Articole postate de Niste Palavre

  • I got the dreamers' disease... 244

      "I got the dreamers' disease", zice U2 prin vocea lui Bono. "I couldn't agree more", zic si eu prin vocea emotiilor mele de tot felul si de toate intensitatile posibile. Visez noaptea de parca toate lucrurile posibile si imposibile nu mai atunci se pot intampla. Visez si ziua, cand cel mai mult visez dragoste. Ziua, tu devii constientul tuturor noptilor in care sigur ca ai fost, fara exceptie, parte din visele mele eclectice. Te iubesc visand si visez iubindu-te. Sunt atat de indragostita, incat as putea sa fac toamna asta sublima sa nu se mai termine niciodata. As putea sa transform clipa de iubire in ambrozie cremoasa cu care

    Citește mai departe

  • Gand de octombrie... 247

    Te iubesc la fel cum te iubeam si ieri cand nu era inca toamna. Te voi iubi la fel si la iarna probabil, desi detest iarna din toti rarunchii. As putea-o accepta doar daca si ea ar vrea sa fie un anotimp bun de iubire. Mi-e frig de lume si mi-e cald de tine. "Imi acopar inima cu ceva". Dar stiu ca iarna nu o sa vrea. Si atunci profit si scriu cat inca nu se simte raceala aceea de toamna tarzie cu gene de iarna si miros de jaratic mocnit. Slava Domnului ca nu e inca frig, pentru ca ma tem ca nu cumva, coplesita de umezeala cruda si acaparat oare si infiltrata adanc in oase sa nu mai simt iubirea, sa nu-ti mai simt sarutul moale si cald pe buzele-mi inghetate. Te rog, iarna, ai mila. Iubesc si mi-

    Citește mai departe

  • Iubire de septembrie... 243

    Nu sunt pregatita pentru toamna asta. Pur si simplu nu sunt. Stiu, n-are ea nicio treaba cu mine si tot o sa vina fara sa ceara permisiunea cuiva. Doar ca m-a atins adineaori o frunza ingalbenita in cadere si m-am cutremurat.Pentru ca eu sunt inca cruda pe dinauntru. Nu mi s-a copt miezul inca, nu mi s-a rumenit pe deplin dragostea in mine. Sunt tanara si virgina intru iubire pe interior. Simt cum inima-mi indragostita imi fierbe sangele pana cand o sa dea in foc. Si ce valvataie rubinie va fi! Ce imagine colorata ca de toamna mi se dezvaluie deja in minte, ce imagine vie inchipui! Simt ca daca as intinde mana, as putea atinge si mangaia flacara aceea fara ca sa ma frig, asa ca la Ierusalim, in sambata Pastelui. Ar fi focul raiului pentru mine, un botez inedit al pasiunii noastre care va deveni, dupa sfanta sa impartasanie, n

    Citește mai departe

  • Ganduri la inceput de toamna... 230

    Cand m-am trezit, foarte devreme astazi pentru o zi de duminica, era o ceata atat de densa incat as fi putut aduna o parte din ea si sa o pun in cafea pe post de spuma de lapte. Cumva, asa realizam, intr-o clipa, ca vine toamna: Ziua ne topim in continuare sub arsita aceluiasi soare-rege nemilos pe care numai noaptea, regina sa inca blanda, reuseseste sa-l mai domoleasca cu dragostea sa, schimband schita obisnuita a diminetilor noastre, ale muritorilor cuminti si fara de putere in fata naturii aflate in perpetuum mobile, in diverse forme de studiu de pictura impresionista si nuante diferite de viata. Am privit pe fereastra cum transparenta obisnuita a unei zile de vara e cucerita acum de zorii albi, densi si nemilosi si ma intrebam daca s-or fi certat intre ei sau asa ceva, pana cand am realizat, cu nostalgie si de ce nu

    Citește mai departe

  • O cafea pe inima goala... 240

    Imi inmoi alene un biscuit in cafea. Cu greu ne urnim fiecare: E dimineata devreme, abia imi misc degetele cat sa manevrez cu minima atentie biscuitele, care insa nu coopereaza prea bine nici el. Cafeaua asteapta si ea in tacere sa ii vina randul. Musc o gura din biscuitul moale mangaiat de cafeaua calduta cu lapte. Mix-ul de arome de scortisoara intensa si cafea blanda reuseste sa imi trezeasca rapid simturile. Am buzele umede si dulci iar tu imi revii in minte. Stateai aseara de partea cealalta a mesei savurand un vin demisec rose, zambind relaxat la glumele celorlalti. Ti-as fi sarutat acel zambet zglobiu de as fi putut. Invidiam acele choux a la creme pe care le savurai cand si cand: Ele te atingeau, eu nu. As fi vrut sa fiu eu prajiturica aceea norocoasa cu crema de vanilie care iti rasfata cu pofta papilele gustative

    Citește mai departe

  • Micul dejun “en famille”... 238

    Ma trezesc iarasi la tine in brate. De cateva nopti bune se intampla asa si e minunat. Patul e aproape de balconul cu terasa si pot vedea foarte bine afara, daca arunc fie si numai o privire. Fac asta si acum si vad ca cerul tine si astazi cu mine. E senin si cu siguranta dulce la gust daca m-as putea infrupta din el asa cum as vrea. Dealurile de dedesubt sunt insa ceva mai norocoase decat mine: Cerul e langa ele mereu sa le atinga si sa le dezmierde, sa le incalzeasca sau sa le racoreasca dupa nevoi. Le invidiez putin, recunosc. Aproape ca, uneori, privind la atata maretie, pun la indoiala pana si legenda lui Atlas. Iar daca stau mai bine sa ma gandesc, si pe cea a Pandorei: Probabil si faimoasa cutie trebuie ca s-a inchis dupa ce apucase sa iasa din ea si speranta. Natura e pur si simplu dureros de frumoasa… Ma ridic intr-un sfarsit din pat. O fac fara prea multa tragere de inima, desigur. Nu vreau sa plec din bratele tale calde si nici

    Citește mai departe

  • Indragostitii lui Bacchus... 236

    Stam pe terasa si ne tinem de mana. Mi-am impletit, firesc, degetele cu ale tale. Avem amandoi degetele lungi si astfel impreunarea noastra tactila e una perfecta, presupunand ca exista asa ceva. Si chiar de nu ar exista, am inventa-o noi acum, aici, pe loc. Nu ne vorbim, ne privim din cand in cand pe deasupra paharelor de vin rosu si greu ce se odihnesc, intre doua inghituri, pe masuta dintre noi. Ne sorbim din priviri de parca toata viata noastra ar depinde de asta, de parca clipa asta suspendata ar putea sa ne hotareasca de acum incolo destinul. Ne zambim cu subinteles in tacere, cuvintele sunt minunate si au cu siguranta rostul lor, doar ca acum ar fi pur si simplu inutile. Pricepem totul doar urmarindu-ne unul altuia mimica expresiva a dragostei. Iei o gura de vin si buzele ti se umezesc si ti se coloreaza intr-un rosu-grena de Marsala. Sunt atat de ispitita sa te sarut, dar totusi inca nu o fa

    Citește mai departe

  • Dragoste cu parfum de tuberoze... 242

    Datorita tie, iubire, parfumul dulce de tuberoze invaluie toata casa. E cald, e zapuseala, dar florile astea minunate ma fac sa nu mai resimt asa de acut arsita din mijlocul verii. Gandurile preiau si ele, tiptil, din aer parfumul floral si il preschimba pe data intr-un cantecel de dragoste pe care il fredonez cu placere iar si iar in minte. Emotiile se intensifica, revad clipele suspendate in timp de aseara, paharele aburinde cu vinul alb, sec ce merge teribil de bine cu pastele cu scoici pe care le-am savurat impreuna voiosi. Rememorez cum ma priveai de parca imi luai urma chipulu

    Citește mai departe

  • Visine cu dragoste... 230

    Am mancat o jumatate de visina. Pe cealalta, jumatatea ei mai buna, am strivit-o intre buricele degetelor si ti-am intins-o, zemoasa si sangerie, pe buze. Apoi te-am lins pofticioasa si te-am sarutat, reintregind un fruct perfect si refacand o lume carnoasa, aparent fragila, sustinuta bland de un miez tare si hotarat. Dupa ce te-am savurat cu limba precum o pisicuta mustacind pofticios la bolul cu smantana pus pe dinaintea-i, ti-am impartasit si tie gandurile mele, pomenindu-ti nedumerirea mea: Cum poate un fruct, acrisor prin natura lui, sa transforme tot ce atinge intr-o dragoste atat de dulce? Sau poate ca taman asta e farmecul dragostei, paradoxul ei: Dragostea poate fi oricum vrea ea, chiar si acrisoara pe alocuri. Cel mai important e insa ca ea exista. Exista si e unica, dragostea asta a noastra noua, rumena ca o visina data in parg, ce sta sa plesneasca de bucuria renasterii in palmele noastre, pe buzele noastre... .

    Citește mai departe

  • Muscate rosii in Bucurestii de altadata... 231

    Sunt intr-o curte frumoasa undeva in Bucurestiul vechi, pe o straduta atat de mica, incat ma intreb daca chiar exista cu adevarat.  Muscate rosu aprinse "musca" cu nesat din verdele crud al ferestrei, umpland-o cu iubire de floare acaparator de dulce. Ma gandesc ca de dincolo de fereastra cineva ma priveste curios, ascuns dupa draperiile grele, cineva dintr-o alta epoca, poate un print. Brocartul il pastreaza insa bine ascuns, nu ii vad bine chipul: Nu pot deslusi daca ma priveste pe mine curios, sau daca priveste undeva departe, in spatele meu, intr-un alt timp si poate pe alte meleaguri. Se aude un pian dintr-o curte de langa, o muzica jazz care imi provoaca si mai intens visarea. Aproa

    Citește mai departe

  • O roscata la fereastra... 240

    E roscata la par ca focul. O privesc cum sta asa, langa fereastra. Se face un contrast minunat intre albul ramei si rosul aprins al parului ei. Imi imaginez cum as cufuli-o, dar nu vreau sa ma misc. Din locul in care ma aflu am o panorama de vis, si asta ma incita parca mai rau decat daca m-as duce sa o ating. Cumva, daca as atinge-o asa, rapid, fara sa o ador in lumina dupa-amiezii, ar fi ca si cum s-ar ostoi…dorul de ea, de trupul ei…Ar fi ca si cum as calatori spre un loc minunat, inspre care drumul ar fi chiar mai interesant decat destinatia finala...Si asta poate si pentru ca un final asta si e pana la urma: Un capat de linie, ori eu nu vreau sa se termine nimic. Nu vreau sa se stearga imaginea ei asteptanda in partea opusa a camerei, nu vreau sa se termine nici dorinta mea pentru ea, nu vreau sa se termine nici calatoria iubirii noastre. Uneori cred ca asa ar trebui sa fac ca sa nu ma satur niciodata de ea. Sa o

    Citește mai departe

  • In vino veritas... 238

    ...

    Citește mai departe

  • Dragoste cu aroma de migdale si vanilie... 236

    Iti adulmec mireasma dulceaga a pielii si nu imi dau seama daca simt aroma de migdale, sau mai degraba de vanilie. Sunt asemanatoare. Imi amintesc cand am incercat niste lichior cu aromele astea doua si mi-a fost la fel de greu si atunci sa le deosebesc, desi migdala are un miros ceva mai intepator. Pe pielea ta insa diferenta asta nu se sesiza; eu doar ma imbatam cu gustul tau, ajungand sa imi doresc sa sug din tine toata seva ca sa iti pot fura parfumul; si asta doar din gelozie.  Atunci te-am intrebat la ureche cum miros eu, iar tu mi-ai raspuns: “A cirese amare”. Mi-a placut, si raspunsul tau mi-a gadilat indraznet narile aproape instant. Dintr-odata nu mai eram geloasa, desi se stie ca gelozia tine cumva oamenii legati si nu prea as fi vrut sa pierd conexiunea asta dintre noi, chiar daca nu e ina dintre cele mai sanatoase.  Acum, în schimb, te adulmecam si pe tine, dar si pe mine

    Citește mai departe

  • Epistola catre mine insami... 231

    ...

    Citește mai departe

  • Epistola intru imprietenire cu a mea depresie... 233

    ...

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile