Cultura

  • Minutul de anarhie sau cât de urâtă e nemurirea 320

                Am în minte cele câteva rânduri pe care urmează să le înșir de aproape un an. Mărturisesc că ele sunt produsul unei ruminații care adeseori m-a secătuit și care – de și mai multe ori – a turnat înăuntrul meu aluviuni care m-au redus la tăcere. Nu am crezut niciodată în pecetluirea valorii prin premii literare. Slavă Domnului, asta – cred –, atunci când am fost gratulată, m-a ținut departe de autosuficiență. De cele mai multe ori, am privit cu detașare consangvinitatea premianților și a juriilor care-i desemnau – firească până la un punct: trebuie, doar, ca jurații să intre în rezonanță cu scrisul celui căruia-i oferă lauda & prestigiul, laurii & scandalul conex. De curând, la Botoșani, în cadrul Zilelor „Mihai Em

    Citește mai departe

  • Și a fost Charlie Hebdo, și a fost noapte... 309

                Citesc, luni și marți, Înțelepciunea psihopaților, a lui Kevin Dutton. Miercuri, mă aflu încă într-un aer rarefiat, care-mi umple plămânii & mă sufocă. Mă tot gândesc la cele mai noi generații care par să fie mănuși trase cu toate portretele pe care le face Dutton; el zice că ne aflăm în fața unui fenomen complex, în care o genă „psihopată” se perpetuează exorbitant, tocmai pentru că purtătorii acesteia se caracterizează printr-un număr de trăsături irezistibile – sunt carismatici, determinați, univoci, persuasivi, hiperinteligenți, machiavelici, cruzi, deci desensibilizați. Amigdala lor ar arăta cam ca o Sahară: pământ mort. În fiecare zi, dau nas în nas cu mici roboței hiperperformanți care mă umplu de uimire & fascin prin energia lor inepuizabilă, prin hotărârile lipsite de orice emoție, prin falia care-i desparte de orice este afe

    Citește mai departe

  • De profundis clamavi... 330

                Am făcut o bună alegere a primei cărți din 2015 – nici că se putea mai bine: De profundis, Oscar Wilde (Humanitas, 2014, trad. Luana Schidu, postf. Mihaela Anghelescu Irimia) – lungă scrisoare despre voluptăți prohibite, despre spaime și tenebre, despre ascensiuni și bolgii, despre Iubire și Iertare. Din închisoarea Reading, Oscar îi scrie excesivului, nesăbuitului și superficialului iubit și prieten care l-a îmbrăcat în zeghe și i-a prins încheieturile în cătușe, lordul Alfred Douglas. Nu e o scrisoare a penitentului, ci a celui care a înțeles, împăcându-se, că nu a făcut întreaga lui existență nimic altceva decât să fie fidel propriilor precepte estetice: că Arta transcende întotdeauna Viața; că masca pe care o porți te condamnă; că plătești atât

    Citește mai departe

  • 2014 in review... 331

    The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog. Here’s an excerpt: A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 5,900 times in 2014. If it were a NYC subway train, it would take about 5 trips to carry that many people. Click here to […]

    Citește mai departe

  • Câmpia Libertăţii... 225

    Un episod frumos, poate cel mai frumos din întreagă istoria românilor de peste munţi, a fost fără îndoială adunarea „celor patruzeci de mii” pe câmpia Blajului, numită de atuncea Câmpia Libertăţii. E frumos numele acesta! O câmpie unde aveau să se adune românii ca robi clăcaşi, ca neam suferit numai de milă pe pământul strămoşilor săi, şi de unde aveau să se întoarcă liberi şi stăpâni în ţara cea largă a Ardealului. Ei s-au adunat în sfântul nume al libertăţii, cu dorinţe drepte, cu aspiraţii mari şi cu speranţe vrednice să fi fost

    Citește mai departe

  • Mușatinii... 229

    Bogdan  Deşi nu se vede deocamdată de nicăieri că Dan va fi întreprins o expediţie peste Dunăre, e de crezut totuşi că Radu-Negru avea obiceiul de a-i căli pe fiii săi în război, când pe unul, când pe altul, în capul oştilor, căci trimise de sigur într-o expediţie foarte importantă pe fiul său mai mic Mircea. Eu am demonstrat-o cel dintâi în „Istoria critică” şi nimeni până acum n-a contrazis-o. Demonstraţia mea de atunci eu o menţin, modificând numai i

    Citește mai departe

  • Văcăreștii – schiţă genealogică... 315

     În secolul trecut era deja cunoscută vechea tradiţie despre originea Văcăreștilor din Ţara Făgăraşului şi stema lor nobilitară reprezentând o cetate oarecare. Despre această particularitate vorbeşte la 1803 Eder, după care apoi Engel la 1804. Amândoi presupuneau că străbun al Văcăreștilor va fi fost Magistrul Ugrin cel vestit de la 1291, pe care ei îl consideră ca român: „Ugrinus Valachus”, „ein gebohrner Walach Namens Ugrinus”. Nu o dată pe acel Ugrin, mare duşman al Basarabilor, eu l-am pomenit. Fie român, fie ne-român, fie din Făgăraş sau de pe aiurea, faptul este că nici un Ugrin n-a

    Citește mai departe

  • Basarabi catolici vs. Basarabi ortodocși... 208

     Tocmai în intervalul de timp cât domnise regele Ladislau Cumanul, la voievodatul oltenesc, cel mai puternic stat românesc atunci şi până atunci, se aşezaseră unul după altul Mihai-vodă Letinul/Litovoi cel de la Nedeia şi Dan-vodă cel pravoslavnic din Romanaţi. De la urcarea pe tron a doljeanului Mihai-vodă, adică ceva după 1242, catolicismul Basarabilor celor „lepădaţi de lege”, deveniţi mai tari prin voievodat, cată să fi exercitat o

    Citește mai departe

  • Dracul în zicători și proverbe... 325

      Şi ovreii şi creştinii se feresc să rostească un nume: ovreii pe al lui Dumnezeu, creştinii pe al dracului. Ovreii numesc pe Iehova al lor Adonai, Elohim şi chiar citind în sfintele lor cărţi, când ajung la numele Iehova, îl rostesc altfel de cum e scris. Iar creştinii caută şi ei fel de fel de nume pentru dracul, numai să nu-i rostească numele cu adevărat. Toate popoarele creştine au această apucătură. Noi îi zicem: Necuratul, Ucigă-l toaca, Ducă-se pe pustii, Mititelul şi în multe alte  chipuri. Cauza de căpetenie, şi la creştini şi la ovrei, e frica. Când pomeneşti de lup, e lupul în curte. La creştini înţelegi noima

    Citește mai departe

  • Cronica Basarabilor (II) (1310-1380)... 371

                                      II. Domnii Tarii Romanesti 131o-1363. Alexandru Basaraba 1310. După moartea lui Mircea-vodă, cnezii olteni îl aleg voievod pe fiul domnesc Alexandru, poreclit „Câmpulungeanul” din cauza cuceririi Câmpulungului de la contele sas Laurenţiu. Prin căsătoria sa cu Marghita, fiica

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile