Maria Pleșca

  • img
    • Articole
    • Vizualizări

    Maria Pleșca

    Am descoperit că este destul de util să dai o aromă scopului și procesului terapiei sub forma unei povești scurte. Vorbesc aici de un eveniment istoric bine cunoscut și nu pot să-mi amintesc de unde am citit sau auzit prima dată de el în contextul terapiei, dar poate îți este și ție folositor! Îți amintești de povestea lui Cristofor Columb care, cu o flotă mică, a plecat într-o călătorie de descoperire? Ei bine, au fost momente în timpul aventurilor sale pe mare, când vântul bătea cu putere, iar micile corăbii înaintau cu bine. Dar au fost momente când vântul se oprea complet și apa devenea liniștită și corăbiile pluteau în derivă săptămâni la rând...Și au fost perioade cu tunete și fulgere puternice, cu vânturi ce aduceau torente de ploaie și valuri uriașe pentru corăbii și echipaj.. Experiența terapiei poate reflecta toate cele trei descrieri ale acestui voiaj epic. Columb plecase într-o călătorie pentru a descoperi un nou drum către India, dar în schimb a descoperit o nouă lume! Sunt Maria Pleșca și sunt pregătită să fiu alături de tine pe drumul autocunoașterii. Vom simți împreună cum e să te întâlnești cu demonii și limitele proprii, să ne bucurăm de pașii înainte, dar să și acceptăm și pașii înapoi. Voi fi alături de tine când vei învăța să iubești și să te iubești cu adevărat, să dezvolți și să închei relații...toate acestea, dincolo de standarde, credințe, iluzii și păreri. Vreau să mă bucur de fiecare dată să pot oferi celor aflați într-un moment de impas suport, ghidare și însoțire în procesul de ameliorare, îmbunătățire și vindecare a suferinței ce le umbrește bucuria de a trăi.

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Maria Pleșca

  • Sindromul Alienării Parentale-2... 374

    Stadiile Alienării parentale sunt trei la număr. Ele încep să-și facă simțite efectele încă înainte de despărțirea în fapt a părinților. Stadiul ușor Acest stadiu al Alienării Parentale poate fi întâlnit chiar și într-o familie funcțională. În aparență părintele alienator încurajează relația celuilalt părinte cu copilul, dar comportamentul lui transmite mesajul că el ar fi mai bun decât celălalt părinte. Se păstrează o oarecare legătură între părint

    Citește mai departe

  • Profilul psihologic a lui Brâncuși... 362

    Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa, el a oglindit felul de a gândi lumea a țăranului român. Prin obârșia sa țărănească și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești.

    Citește mai departe

  • Cum supraviețium Crăciunului într-o familie destrămată 371

                    Pentru a supraviețui acestei perioade a anului și pentru a reduce impactul emoțional, este important să vă concentrați asupra nevoilor individuale ale fiecărei persoane din familia dumneavoastră, inclusiv a dumneavoastră înșivă.                 Ca părinte, este dificil dacă nu poți avea acces la copiii tăi de Crăciun. În consecință, este bine să nu te simți copleșit emoțional de acest inconvenient. Dacă vă af

    Citește mai departe

  • Managementul furiei – episodul 5... 374

                    Dacă suntem furioși, atunci altcineva ne-a provocat furia. Sau, dacă suntem ținta furiei altcuiva, probabil că noi suntem de vină; sau, alternativ – dacă suntem convinși de nevinovăția noastră , putem trage concluzia că celălalt nu are niciun drept să se înfurie.                   Cu cât relațiile nostre sunt mai fuzionale ( adică forța de coeziune este atât de puternică, încât se pierde „eul” separat din „noi”), cu atât învățăm mai mult să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce simt alții și pentru reacțiile lor și să-i învinuim pentru propriile noastre reacții. La fel, membri familiei își asumă responsabilitatea pentru influențarea gândurilor, sentimentelor și comportamentelor altor oameni.                 Relațiile umane însă nu funcționează astfel, sau cel puțin nu prea bine. Începem să ne folosim furia c

    Citește mai departe

  • Managementul furiei – episodul 4... 374

            De fapt, o atitudine de tipul „vezi-ți de viața ta și lasă-i și pe alții să trăiască” poate fi semnul unei poziții deconectate de sine, dacă nu clarificăm ce este sau nu acceptabil sau dezirabil pentru noi într-o relație. Pentru exemplificarea  acestui deziderat, în cartea sa ”Dansul furiei”, Harriet Lerner folosește exemplul unei soții furioase pe faptul că soțul ei își neglijează sănătatea.  Nu fusese tratat medical corespunzător pentru o problemă la picior, care se agrava, iar soțul nu avea de gând să ceară o a doua opinie medicală. Soția își exprima mânia ținând predici interminabile despre ce ar trebui să facă pentru sine și interpretându-i sentimentele și comportamentul. ”Ești autodistructiv”; ”Te neglijezi, așa cum s-a neglijat și tatăl tău”;  ”Îți negi temerile” etc. În chip de răspuns, soțul ei devenea din ce în ce mai pasiv faț

    Citește mai departe

  • Managementul furiei- episodul 3... 366

    Cu toții recunoaștem intelectual faptul că, repetând eforturile noastre ineficiente, nu obținem nimic. Cu toate aceastea, în mod ciudat, cei mai mulți dintre noi continuă să facă același lucru, în special când sunt furioși. De exemplu: O parteneră a cărui partener devine din ce în ce mai rece atunci când aceasta îl presează furioasă să își exprime sentimentele nu face altceva decât să devină și mai cicălitoare; problema partenerei  nu este că nu-și poate exprima mânia, ci că o folosește într-un mod care nu funcționează, și totuși continuă să procedeze la fel. În cartea sa Dansul furiei, Harriet Lerner definește urmăritorul emoțional ca fiind acea persoană care își diminuează anxietatea împărtășind sentimentele și căutând contact emoțional intim; în timp ce distanțați emoționali sunt

    Citește mai departe

  • Managementul furiei- episodul 2... 364

           Putem învăța să intrăm în contact cu adevăratele surse ale mâniei noastre și să ne clarificăm poziția. ”Ce anume îmi stârnește furia în această situație?” Care este problema reală aici?” ”Ce gândesc și ce simt?” ”Ce vreau să realizez?” ”Cine este responsabil și pentru ce?” ”Ce anume vreau să schimb?” ”Ce lucruri voi face și ce lucruri nu voi face?” Este uimitor cât de des plecăm la luptă fără să cunoaștem scopul războiului. Poate că folosim energia furiei noastre pentru a încerca să schimbăm sau să controlăm o persoană care nu vrea să se schimbe, în loc să folosim aceeași energie pentru a ne clarifica propria poziție și propriile posibilități de alegere.        Putem deprinde abilități de comunicare. Acest lucru ne va maximiza șansele de a fi ascultați și de a participa la negocierea conflictelor și a neîn

    Citește mai departe

  • Domna cumsecade și scorpia... 350

     Furia noastră poate fi semnalul că facem și dăm mai mult decât am vrea. Sau ne poate avertiza că alții fac prea mult pentru noi, în detrimentul propriei noastre competențe și creșteri. Așa cum durerea fizică ne transmite să ne retragem mâna din dreptul flăcării aragazului, durerea provocată de furia noastră apără însăși integritatea sinelui nostru.                 În ciuda acestei realități, femeile au

    Citește mai departe

  • De ce ne amintim mai bine ceea ce nu este terminat? 349

    „Uităm” ceea ce a fost terminat, îl „așezăm” într-un colț al memoriei și nu ne mai gândim la el. Aceasta permite, în viața de zi cu zi, să trecem la altceva și să înaintăm. Dimpotrivă, amintirea unei  sarcini întrerupte sau neîncheiate, ea continuă să ne macine, să fie analizată întruna, să ne umble în minte vreme de luni și ani întregi.  Acest efect chinuitor al sarcinilor neîncheiate este cunoscut azi sub numele de efectul Zeigarnik. Ce ați putea face în acest caz? Aceasta depinde de fiecare dintre dumneavoastră și de ce anume s-a întâmplat. Puteți ierta, bineînțeles, dar nu este singura soluție. Françoise Dolto, de exemplu, ne îndeamnă să așternem pe niște foi de hârtie ce nu merge, apoi hârtia este arsă pentru a termina cu trecutul.  Veți vedea, de multe ori că răsp

    Citește mai departe

  • Vă propun un exercițiu... 372

    Gândiți-vă ce anume vă înfurie sau vă enervează , la nedreptățile comise, la dramele trecute. Și de fiecare dată, întrebați-vă dacă puteți depăși această furie, fără ca totuși să vedeți persoana care v-a ofensat.Căci a ierta nu înseamnă neapărat a se reconcilia. Nu sunteți obligați/te să reluați relațiile cu persoana care v-a rănit.Nu uitați ce a făcut, dar o lăsați să scape, vă ușurați de povara unei energii negative. Renunțând să mai pretindeți reparații, vă eliberați de ranchiună

    Citește mai departe

  • Cultul personalității... 345

                     Este adevărat că uneori dăm conotații erotice persoanelor pe care le admirăm, dar o  relație sănătoasă nu este o „sectă a doi indivizi” dintre care unul este uns. Partenerul trebuie iubit în mod relaxat, trebuie să-ți placă, să te bucuri de el, trebuie îmbrățișat, gâdilat, șicanat, trebuie să râzi cu el, uneori să-i invadezi teritoriul și să-i împărtășești secretele, fără prea multe coduri și cerințe formale, fără s

    Citește mai departe

  • Nu-ți idealiza iubitul... 346

               Premisa este în mod clar narcisistă: „cine se aseamănă se adună”. Am cunoscut oameni care, în momentul în care își prezintă partenerul, încep să-i fluture CV-ul, ca și cum ar dori să-l scoată la vânzare. Să te lauzi cu persoana iubită înseamnă să o transformi într-un obiect al dorințelor tale, o realizare „personală” sau un triumf. Unii își poartă partenerii ca pe niște medalii, alături de alte obiecte de valoare.

    Citește mai departe

  • Iubirea hărțuitoare... 337

     Câteva  dintre caracteristicile acestui tip sunt: dorința de a fi mereu în centrul atenției, emotivitate excesivă, comportament seducător, grijă exagerată pentru aspectul fizic, atitudine dramatică și uluitoare, tendința de a vedea intimitatea acolo unde nu există și de a fi foarte înflăcărați sau înflăcărate în relațiile interpersonale (în special atunci când intră în joc și iubirea). Persoanele care manifestă acest tip de iubire se angajează în cicluri amoroase aflate sub auspicii re

    Citește mai departe

  • Nu întotdeauna un cui îl scoate pe altul: uneori, amândouă rămân înăuntru 346

    Nu mă refer la persoanele care au murit (acesta este alt tip de durere), ci la fostul partener care se mișcă și respiră, chiar dacă departe de tine. Cum să îngropi de vie o persoană pe care încă o mai iubești? În iubirile înrădăcinate, mintea este cea care trebuie să-l „ îngroape emoțional” pe fostul partener, și nu pompele funebre. Lupți împotriva amintirilor, încerci să le distragi, te duci la psiholog, la ghicitoare, la vrăjitoare, dar imaginile cu fostul partener, încă, te înconjoa

    Citește mai departe

  • Nu vă lăsați torturați de propriile decizii... 343

    Luăm sute de decizii în fiecare zi. Unele sunt minore- ce să pregătim la cină, ce pantofi să încălțăm. Altele sunt majore- dacă să facem un copil, să ne schimbăm cariera, să ne căsătorim, să divorțăm. Ori de câte ori există opțiuni, există și posibilitatea unui eșec. În cazul perfecționiștilor, din cauza gândirii absolutiste, poate fi paralizant să aleagă între două opțiuni cu valoare egală-bună sau rea- pentru că niciuna nu este mai bun

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile